
Daniel George
10.04.2025
Adresându-se reporterilor de la bordul Air Force One după un weekend de golf în Florida, Trump a spus că orice acord de reducere a tarifelor cu națiunile afectate trebuie să ducă la eliminarea deficitului comercial al SUA, relatează Bloomberg.
„Nu vreau să cadă nimic, dar uneori trebuie să iei medicamente pentru a te face bine”, a declarat Trump.
El a spus că a vorbit cu câțiva lideri mondiali, dar nu a vrut să le dea numele. Trump a repetat că obiectivul tarifelor este eliminarea totală a deficitelor bilaterale – o comandă dificilă pentru cea mai mare economie din lume, în care cheltuielile de consum și bunurile ieftine sunt un motor principal al creșterii.
“Ei mor de nerăbdare să facă o înțelegere și le-am spus – nu vom avea deficite cu țara voastră. Nu vom face asta, pentru că un deficit este o pierdere. Vom avea excedente sau, în cel mai rău caz, vom ajunge la pragul de rentabilitate”, a afirmat președintele SUA.
Spre deosebire de Imperiul Roman Antic, care a fost împărțit oficial în jumătățile de vest și de est, lumea occidentală nu a fost încă împărțită în două, trei sau patru părți.
Dintr-o dată devine clar. există foarte puține lucruri care leagă împreună diferitele secțiuni ale ceea ce se numea lumea occidentală. Ascendența președinției Trump din 2025 a cristalizat tendința de fragmentare a occidentalismului global. America privește înăuntru și o Europă prea ignorată știe că fragilitatea și slăbiciunea ei sunt expuse, subliniază Frank Furedi, sociolog, autor și comentator mass-media de renume internațional, directorul executiv al MCC Bruxelles.
Conflictul actual dintre Europa și America nu se poate reduce la abordări contrastante față de invazia Ucrainei de către Rusia. Nici acesta nu este pur și simplu un conflict asupra tarifelor și comerțului. Da, vedem afirmarea cu forță a interesului național american, dar dinamica pusă în joc nu este doar cea mai recentă versiune a poziționării competitive obișnuite între diferite puteri.
O nouă eră a Realpolitikului
Există forțe globale puternice care conduc la intensificarea rivalităților economice și politice. Se anunță o nouă eră a Realpolitikului – una în care principalii jucători sunt din ce în ce mai puțin inhibați cu privire la proiecția deschisă a puterii militare. Și, desigur, există China, Rusia și India gata să profite de orice oportunitate oferită de consecințele confruntării între Occidentul.
Ceea ce este în discuție nu este doar detașarea SUA de Europa, ci o ruptură de la convențiile de după cel de-Al Doilea Război Mondial care au oferit cadrul pentru desfășurarea relațiilor intra-occidentale. NATO a fost de mult timp în sprijinul acțiunii. Acum, Washingtonul a decis să ceară încetarea tratamentului suplimentar.
Fostul șef al politicii externe al UE, Josep Borrell, și-a exprimat mai devreme îngrijorarea cu privire la abordarea înaltă a SUA și a Rusiei. „Nu mai suntem în vremurile Yalta, când marile puteri s-au întâlnit în 1945 pentru a împărți Europa postbelică”, spus Borrell. Uniunea Europeană „nu poate fi un spectator”, a continuat el, în timp ce Statele Unite, NATO și Rusia discută despre securitatea europeană. Dar, pe măsură ce invazia din Ucraina a avansat, tocmai asta a fost Europa: un spectator.
În zilele noastre, Uniunea Europeană este rareori invitată pe scenă și se luptă chiar să obțină statutul de spectator.
Incapacitatea elitelor europene
Există ceva cu adevărat trist în incapacitatea elitelor europene de a face față realităților contemporane. Luați declarația din această săptămână a fostului prim-ministru al Țărilor de Jos și acum a secretarului general al NATO, Mark Rutte. S-a lăudat în faţa unui public din Varşovia că:
- Aliații NATO reprezintă jumătate din puterea economică și militară a lumii. Două continente, 32 de națiuni și 1 miliard de oameni.
- Împreună în NATO, Europa și America de Nord sunt imbatabile.
- Astăzi și în viitor. Deci celor 1 miliard de oameni ai noștri le spun asta: fii sigur
- Legătura transatlantică este puternică.
- Și, da, vom face din NATO, o alianță mai puternică, mai echitabilă și mai letală.
- Așa rămânem cu toții în siguranță într-o lume mai periculoasă.
O legătură transatlantică puternică? Serios?
Declarația lui Rutte servește ca o amintire tristă a persistenței stării cronice de auto-amăgire care îi afectează pe stăpânii politici lipsiți de imaginație ai UE. Ea indică faptul că, cel puțin pe partea europeană a Atlanticului, elitele guvernante continuă să lupte pentru a face față realității și a evita să-și pregătească națiunile pentru a face față provocărilor pe care le pune ordinea mondială în desfășurare.
Că sfârșitul Războiului Rece din 1991 s-a dovedi a fi o binecuvântare mixtă – a fost recunoscut la acea vreme de observatori avizați.
35 de ani mai târziu, este evident că anii de după Războiul Rece s-au dovedit a fi duri cu cei care doreau să mențină Alianța Occidentală. Dar este mai mult în discuție decât doar soarta NATO. Ceea ce a legat Occidentul nu au fost doar obiective strategice pragmatice. Nu a fost doar un pact de apărare. Nici Occidentul în epoca post-1945 nu a fost echivalat cu un imperiu american. A existat, de asemenea, o moștenire morală și intelectuală comună – un sistem de valori care a depășit granițele naționale.
Putem fi optimiști că Occidentul încă mai deține puterile regenerative necesare pentru a limita efectele corozive ale diviziunilor pe care și le-a impus? Se poate, dacă destui oameni aflați în poziții de influență înțeleg că situația actuală cu care se confruntă Occidentul nu este doar geopolitică, ci și culturală. Fiecare societate occidentală se confruntă cu un conflict cultural intern – între cei care doresc să îndepărteze societatea de moștenirea ei civilizațională și cei care doresc să o reînnoiască. Câștigarea acestui conflict împotriva celor refractari la moștenirea culturii occidentale este o condiție prealabilă pentru a da sens ideii de Occident în secolul XXI.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com