Analiza anului de la Chișinău: Republica Moldova — între iluzii și dezamăgiri
Vall Balan
30.12.2025
La sfârșit de an, Chișinăul respiră un aer de oboseală și incertitudine. Țara pare că a trăit din nou douăsprezece luni în așteptare — așteptarea schimbării, a transparenței, a dreptății. Fiecare discurs oficial a fost îmbrăcat în promisiuni și lozinci despre „drumul european”, dar la bilanțul lui 2025 rămâne întrebarea: cât din această retorică s-a transformat în realitate?
Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), condus de președinta Maia Sandu, a intrat în 2025 cu un bagaj greu de neîncredere. După alegerile parlamentare, rezultatele au arătat clar: PAS a câștigat votul diasporei, dar l-a pierdut în interiorul țării. Voturile moldovenilor din Italia, Franța sau România au fost decisive. Ei au ales speranța integrării europene, dar fără a cunoaște toate nuanțele vieții cotidiene din Bălți, Comrat sau Ungheni. Puterea a știut să transforme acest ideal sincer într-un instrument electoral — o formulă politică care funcționează ori de câte ori realitatea nu se potrivește promisiunilor.
Însă eșecurile s-au adunat. Premierul demisionar Dorin Recean va fi ținut minte pentru crearea Comisiei extraordinare pentru situația energetică — un organism conceput, oficial, pentru a gestiona criza, dar care a devenit repede un instrument de control. Sub paravanul „securității energetice”, guvernul a închis instituții media considerate „incomode” și a limitat libertatea criticilor. Criza a fost transformată într-o oportunitate de consolidare politică.
Ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, a declarat în repetate rânduri că Republica Moldova achiziționează un al doilea radar. Despre primul nu se mai știe nimic. Între timp, au fost descoperite drone neidentificate pe teritoriul țării — autoritățile le-au numit „rusești”, dar fără probe concrete, în afară de o literă „Z” desenată pe coada unui aparat. O simbolistică prea convenabilă, menită parcă să întrețină ideea unui dușman extern permanent.
Numirea noului premier, Alexandru Munteanu, a ridicat și alte semne de întrebare. Cu doar câteva zile înainte de investire, într-un interviu TV, el a menționat că „construcția unei fabrici de drone ar fi o direcție promițătoare”. N-a explicat însă dacă se referea la drone civile sau militare. Pentru o țară cu statut de neutralitate, o asemenea intenție ar trebui lămurită. Se vorbește tot mai des despre „modernizare”, dar rămâne neclar încotro duce această modernizare și cu ce preț.
În același timp, Republica Moldova traversează o criză politică internă tensionată. De la sfârșitul lui august, bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, se află în arest preventiv la Chișinău. Procesul ei a fost suspendat în noiembrie, după ce judecătoarea de la Curtea de Apel nu a trecut procedura de vetting inițiată de Maia Sandu. Acuzațiile aduse — „corupție politică” — par fragile: nu există dovezi convingătoare, iar faptele datează dinaintea interzicerii partidului Șor, formațiunea condusă de omul de afaceri fugar Ilan Șor. Mulți văd în acest dosar mai puțin lupta cu corupția și mai mult eliminarea unei figuri incomode pe scena opoziției.
Împărțită între tabere pro și contra guvernării, societatea moldovenească rămâne pragmatică. Puțini resping ideea integrării europene, dar tot mai mulți cer ca aceasta să fie făcută în interesul propriei țări, nu al altora. Moldovenii nu vor să renunțe la suveranitate în schimbul unei promisiuni geopolitice. Cu toate acestea, puterea pare dispusă să accepte fără ezitare orice recomandare venită de la Bruxelles, chiar și atunci când contrazice interesele naționale.
PAS oferă imaginea unei guvernări care construiește mai degrabă decoruri decât instituții. Eurointegrarismul a devenit o mantie convenabilă, sub care se ascund abuzuri de putere, erori administrative și eșecuri de comunicare. Cenzura mass-media și marginalizarea vocilor critice sunt realități tot mai evidente. În loc de o democrație consolidată, Republica Moldova trăiește un simulacru al modernității — o politică bazată pe lozinci și teamă, nu pe încredere și dialog.
Anul 2025 nu a fost unul al reformelor, ci al iluziilor. Iluzia că poți merge „pe sârmă” între Est și Vest fără să ai o direcție clară. Iluzia că lozinca poate înlocui strategia. Iluzia că frica poate ține loc de stabilitate.
Problema e că, în toată această poveste, oamenii obișnuiți devin tot mai invizibili. Și, paradoxal, tocmai aceștia ar putea decide curând dacă țara mai are răbdare pentru încă un an al promisiunilor neîmplinite.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
