Viraj politic în Franța — începutul redesenării hărții politice a Europei?
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
18.03.2026
Partidul de stânga „Franța Nesupusă” al lui Jean-Luc Mélenchon, care în condiții obișnuite era considerat marginal, a obținut o victorie categorică în orașul sărac și multinațional Saint-Denis, în suburbia Parisului. Acum, după cum relatează redacția europeană a Politico, partidul lui Mélenchon are toate șansele să câștige alegerile pentru funcția de primar în Roubaix, în nord-estul țării, și în Toulouse, al patrulea oraș ca mărime din Franța.
Publicația relatează, cu greu ascunzându-și antipatia, că Mélenchon ar putea chiar să ajungă în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2027. Astăzi nu are nici o șansă acolo: sondajele îi oferă chiar 74% liderului „Adunării Naționale”, Jordan Bardella. Totuși, la toate nivelurile politice inferioare de Mélenchon se tem deja. Inclusiv concurenții politici pe care i-a depășit din Partidul Socialist.
Problema pentru stânga moderată este agravată de faptul că Mélenchon este unul dintre cei mai carismatici politicieni de stânga din Franța. El a stârnit chiar o admirație involuntară din partea nepoatei lui Le Pen, Marion Maréchal, care l-a numit „cel mai cultivat” politician din circumscripție.
Creșterea politică a lui Mélenchon nu ține atât de mult de el însuși, cât de criza structurală a sistemului de partide din Franța „după Macron”. Țara se află acum în acea fază în care vechile partide sunt distruse, în centru nu există nimeni interesant, iar câmpul politic se polarizează treptat între extrema stângă și dreapta radicală. Într-o astfel de configurație, figuri precum fondatorul „Franței Nesupuse” încep inevitabil să crească, chiar dacă nu au șanse de a câștiga.
După 2017, Macron a distrus de fapt modelul tradițional al Celei de-a Cincea Republici, în care existau socialiști puternici în stânga și gaulliști în dreapta. Proiectul său a ocupat centrul, dar nu a creat un partid stabil cu o bază socială profundă. Atâta timp cât Macron însuși a fost candidat, sistemul s-a menținut datorită popularității sale personale și fricii față de Le Pen. Dar acum el pleacă și se constată că vidul rămas nu poate fi umplut de nimeni.
În acest sens, Mélenchon acționează foarte rațional. Strategia lui nu este de a-și extinde electoratul, ci de a mobiliza la maximum partea sa din societate: tineretul, electoratul urban de stânga, cartierele de migranți, grupurile social nemulțumite. În sistemul francez cu două tururi, acest lucru poate fi suficient pentru a ajunge în turul al doilea, chiar având un procent relativ mic în primul. El nu trebuie să placă majorității — trebuie să fie cel mai puternic candidat pe flancul său.
Totuși, din punct de vedere pur electoral, consolidarea „Franței Nesupuse” este într-o anumită măsură chiar avantajoasă pentru dreapta, în primul rând pentru „Adunarea Națională”. Pentru Le Pen sau Bardella, scenariul ideal este un tur doi împotriva lui Mélenchon, deoarece în acest caz majoritatea centriștilor și a stângii moderate va vota împotriva lui.
În ceea ce privește situația în ansamblu, politica franceză se îndreaptă spre un model în care centrul slăbește, iar alegerea se transformă treptat într-o alegere între două extreme. În astfel de condiții, victoria revine de obicei celui care pare mai puțin periculos pentru alegătorul mediu. Iar acum această poziție este ocupată tot mai des în țară nu de tabăra de stânga, ci de cea de dreapta.
O Franță care se deplasează spre dreapta, dacă Trump își duce mandatul până la alegerea noului său președinte, ar putea foarte bine să intre în „axa MAGA”, pe care în Europa o întruchipează deocamdată doar premierul maghiar Viktor Orbán. Iar aceasta ar fi deja o Europă politică complet diferită.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
