Daniel George
08.09.2025
La fel ca în URSS-ul de la sfârșitul perioadei sale, clasa managerială britanică se agață rigid de ideologie, sfidând realitatea, notează The Telegraph.
Clasa managerială britanică seamănă din ce în ce mai mult cu cea a Uniunii Sovietice de la începutul anilor 1980. Ei știu că schimbarea se apropie, dar fac tot posibilul să ignore acest fapt cât de bine pot, cât mai mult timp posibil.
În culise așteaptă Nigel Farage, pregătit să joace rolul lui Gorbaciov al Marii Britanii.
La fel ca în URSS-ul de la începutul anilor 1980, rigiditatea politică și teroarea la limită,împotriva celor care pun la îndoială dogmele învechite, infectează aproape fiecare colț al Marii Britanii instituționale.
Un om și-a asumat misiunea de a instiga o curățare generațională de pe coridoarele puterii; de a-i înlătura pe cei care își văd rolurile ca obstacole în calea schimbării și ca apărători ai ortodoxiei oficiale.
Ceea ce îl diferențiază pe Farage în ochii susținătorilor săi este sugestia sa, că Guvernul poate face lucruri și că, dacă ceva intervine, poate fi înlăturat. Acest lucru contrastează puternic cu oricare dintre cele două partide principale.
Partidul Laburist, în special, pare atât de prins în capcana conformismului ideologic,încât este incapabil să se gândească măcar la natura problemelor cu care se confruntă țara, darămite să le abordeze.
Toate sugestiile lor politice sună ca niște manopere neputincioase care vor înrăutăți lucrurile. De exemplu, se pare că ministrul de finanțe Rachel Reeves ia în considerare perceperea asigurărilor naționale asupra veniturilor din chirii sau acordarea unui fel de azil temporar automat persoanelor din Afganistan sau Siria.
Până în 2029, perioada de stagnare a productivității din Marea Britanie va fi durat mai mult decât cea din epoca Brejnev, iar unele reforme îndrăznețe din partea ofertei îi vor face un mare bine.
Dar, la un moment dat, un guvern reformist va trebui să descurce gama derutantă de beneficii, drepturi, subvenții încrucișate și prețuri bazate pe nevoi care au anulat efectiv piața liberă din Marea Britanie și au creat o povară mult prea mare pentru publicul contribuabil.
Toate acestea vor ridica întrebări existențiale despre scopul statului britanic în sine. Acest lucru va contesta presupunerile de bază care datează din 1945, darămite pe cele din 1997 – presupuneri care sunt la fel de dragi susținătorilor reformelor pe cât sunt nomenclaturii actuale. În atmosfera politică acră care urmează, oamenii vor căuta probabil răspunsuri sub forma unui radicalism și mai profund la chestiuni de identitate și apartenență – față de care Farage s-a opus întotdeauna cu fermitate.
La fel ca Gorbaciov, Farage s-ar putea trezi încercând cu disperare să mențină un sistem pe care și-a petrecut cariera încercând să-l zdruncine, pe măsură ce forțele economice și politice aflate în afara controlului său termină munca pe care a început-o.
Dacă acesta este cazul, singura întrebare care rămâne este: de unde va ieși Putin al Marii Britanii?
Este Marea Britanie pe cale să experimenteze propria Perestroika?, se întreabă sursa citată.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

