Bogdan Alexandru Duca, analist politic
03.11.2024
”Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.”
Acest fragment din Evanghelia după Luca ne pune în fața singurului cu adevărat sigur din viețile noastre, dar la care ne gândim foarte puțin: moartea.
Suntem cu adevărat pregătiți de moarte? Viețile noastre pot da un sens vieții de dincolo de moarte, viață în care orice creștin crede?
Despre aceasta este credința creștină: pregătirea pentru moarte și pentru viața de după moarte.
Iar această pregătire nu este neapărat foarte dificilă. Parabola propusă de Biserică în această duminică pentru meditație ne arată destul de clar lucrul acesta: bogatul se duce în Iad nu pentru că ar fi comis păcate grave, ci pentru că a fost neatent la suferința din jurul său și nu a încercat să o atenueze.
Nu trebuia decât să fie un pic mai atent, să vadă suferința ce stătea chiar „înaintea porții lui” și să se implice cu alinarea ei. Nu a făcut-o.
Săracul Lazăr ajunge în Rai nu pentru că ar fi făcut cine știe ce fapte de credință, ci pentru că a îndurat cu smerenie și fără să cârtească suferința ce căzuse asupra lui asupra vieții omenești.
Acestea par să fie cele două ”rețete” ale învingerii morții: când ai cum să ajuți, să ajuți pe aproapele tău aflat în necaz sau suferință. La fel, când nu ai, când viața te-a lovit, cum se spune în popor, să înduri cu răbdare și fără revoltă.
Tocmai această aparentă ”simplitate” a mântuirii este cea care ne păcălește cel mai tare. Crezând că lucrurile sunt mai complicate, tindem să pierdem esențialul atenției față de cel aflat în nevoi și al asumării propriei condiții.
De aceea lecția acestei duminici ar trebui să fie de fapt una optimistă, chiar dacă este cu imagini din Iad: mântuirea este posibilă pentru fiecare dintre noi: doar să fim atenți, milostivi și asumați.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com