0 4 minute 3 luni

Claudiu Stratone

Sursa foto: Libertatea

06.02.2025

Toamna lui 1983. Meci de început de campionat pe stadionul Regie din București: Sportul Studențesc – FC Constanța (cum s-a numit, o perioadă de timp, echipa Farul).

Înainte de fluierul de start, mica galerie venită de la malul mării scandează „Hagi, Hagi!”. Spectatorii bucureșteni privesc cu mirare și îngăduință. Auziseră și ei de noul „copil minune” de pe Litoral. Dar cum să dedici prima scandare unui copil? Hagi abia trecuse de vârsta majoratului. Prima scandare era pentru jucătorii consacrați, cu mulți ani de activitate la echipă – Mircea Sandu la Sportul Studențesc, Manea la Rapid, Dinu la Dinamo, Balaci la Universitatea Craiova.

„E, are și Farul în sfârșit un jucător mai răsărit și îl cred al doilea Dobrin. Hai să vedem ce știe”. Hagi a intrat pe teren atunci cu numărul 11, pentru că juca în atac, pe banda stângă. Și de la prima intervenție, i-a făcut pe contestatari să își revizuiască părerile. Dădea impresia că el e șeful. „A tras echipa după el” e un clișeu care în acest caz nu se potrivește, pentru că echipa din Constanța nu putea să se țină după el. Fugea cu mingea la picior ca racheta. Adversarul său direct, tenacele Mihai Marian, părea năucit cum nu mai fusese niciodată. Meciul s-a terminat 1-1 (gol Hagi). Rezultat surpriză, având în vedere diferența de valoare, netă în favoarea gazdelor.

Care gazde – au pierdut un punct, dar au pus ochii pe un mare jucător. După cum spun sursele vremii, însuși Nicu Ceaușescu și-a folosit influența pentru ca Hagi să ajungă la Sportul Studențesc. Primit cu destule reticențe. Povestește Paul Cazan că la primele apariții, fundașul stânga Munteanu II își manifesta nemulțumirea: „ăsta micul nu face faza de apărare, mă lasă mereu singur”. Apoi însă „ăla micul” făcea atât de bine faza de atac, că nu prea mai existau faze de apărare. Ajutat și de experimentații parteneri din linia ofensivă, Mircea Sandu și Coraș.

Restul e istorie. O istorie pe care o cunosc toți iubitorii fotbalului din România. Hagi are acum 60 de ani și a mai repurtat o victorie. Ziaristul care l-a contrat în 1998, înainte de Campionatul Mondial, s-a recunoscut învins. „Acum 27 de ani ai avut dreptate 100%. De unde ai știut ce se va întâmpla?”.

Gică a răspuns în stilul lui dezlânat, subliniind principiul lui de jucător – spirit ofensiv, fără complexe de inferioritate, și principiul lui de antrenor – fotbalistul trebuie bine pregătit încă de la cele mai fragede vârste. Și el și coechipierii lui de la națională erau tot români, dar se avântau în atac chiar dacă jucau pe Wembley cu Anglia. Cum au făcut-o în 1985, când Cămătaru a dat gol și Hagi a bubuit bara. Dacă mai vrem așa fotbal, fiecare club să-și facă academie. La mulți ani, Gică!

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole