2024: Alegeri ca în comunism
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
23.04.2024
2024 este un an electoral asemănător mai degrabă cu anul electoral 1985 decât cu cele postcomuniste.
Sunt afișe, corturi electorale, lozinci, dar nimeni nu crede în nimic, de fapt.
Activiștii de partid sunt blazați. În studiouri dezbaterile politice sunt tot mai lipsite de pasiune.
Nu e vreo emoție, nu e vreo iluzie, nu e vreun interes real. Toți știu că este inevitabilă menținerea la putere a actualei clase politice. Toți știu că opoziția nu este de fapt vreo alternativă. Și, de asemenea, toți știu că nu este deloc bine ce urmează dar și că nu se poate face nimic.
În ultimele alegeri s-au fabricat diverse bombe emoționale pentru a stimula electoratul pentru a vota o clasă politică castrată și tot mai idioată.
Acum se pare că nici nu mai este nevoie. Pentru că realmente acum nici măcar păpușarii nu par să aibă nevoie. PSD, PNL, USR și UDMR sunt partide mainstream, uniformizate ideologic, fațete ale unui partid unic. Dacă domnul Barna ajunge șef la PNL, domnul Ciucă este transferat șef la PSD și domnul Ciolacu ajunge la USR, nu se schimbă nimic, lozincile sunt aceleași, angajamentele la fel, lipsa soluțiilor reale, la fel. Cât despre opoziția suveranistă, are carisma puternică a unei perechi de teniși vechi.
Oricât de mică va fi prezența la vot (și sper să fie foarte mică- e singura formă de a mai acționa politic- neparticipând la șarada asta), AUR va juca tot până în pragul de 20 de procente.
Cât despre soluții, știm toți care sunt, dar niciun politician nu și le va asuma.
România are o economie care, cât de cât, merge, deși are provocările crizei economice globale care pare să se întețească. Dar România are și un stat care inhibă economia și cheltuiește mult și stupid.
O Românie care susține bugetar zeci de mii de posturi publice inutile, care se încăpățânează să mențină o administrație de 40 de județe când doar 20 ar fi chiar multe, un aparat administrativ supradimensionat inutil, plus cheltuielile enorme de înarmare și pentru a hrăni aventuri externe precum susținerea regimului de la Kiev sau a celui de la Chișinău, nu are cum să fie sustenabilă economic.
În același timp, statul român nu investește în țară. România este încă fără autostrăzi, un drum cu trenul de 500 de kilometri în România se face încă în 10 ore, spitalele sunt focare de infecție, profesorii și polițiștii sunt prost plătiți.
Iar toate acestea sunt eșecurile unui stat care cheltuiește altfel enorm și se îndatorează enorm, pe socoteala noastră.
Ca în 1985, toți înțelegem că lucrurile nu mai pot continua așa la infinit și că felul în care este construit statul și înțelege să administreze binele comun este unul falimentar. Dar la fel ca în 1985, majoritatea zdrobitoare înțelegem că de fapt votul nostru nu poate ajuta cu nimic ci sfârșește doar prin a oferi o brumă de legitimitate formală acestui stat eșuat.
Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
