Bogdan Alexandru Duca, analist politic
14.08.2025
Șapte economii majore ale lumii au datorii mai mari decât PIB-ul lor anual, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în combinație cu rate ale dobânzii atât de mari. Monedele lor sunt gata coapte pentru o serie de devalorizări care amintesc de crizele financiare asiatice și rusești de la sfârșitul anilor 1990, dar la o scară mult mai mare, notează o analiză publicată de „Foreign Policy”.
Fondul Monetar Internațional (FMI) estimează că Franța, Italia, Japonia, Spania, Canada,Regatul Unit și Statele Unite au toate datorii mai mari decât propriul lor PIB. Majoritatea acestui grup „D-7” s-a împrumutat masiv în timpul crizei financiare globale și din nou în timpul pandemiei de COVID-19. Japonia este îndatorată de un sfert de secol.
Cu toate acestea, în ceea ce privește dependența D-7 de piețele globale de credit, lucrurile stau acum în cel mai rău moment.
Într-adevăr, ratele dobânzilor la obligațiunile emise de D-7 au crescut cu sute de puncte de bază în ultimii trei ani. Presiunea suplimentară asupra piețelor de credit, de oriunde ar proveni, va face ca împrumuturile să fie mai dificile pentru toți. Riscurile se vor accentua și pentru investitori, deoarece randamentele valorilor mobiliare emise de D-7 tind să se miște în paralel. Trilioane de dolari în valori mobiliare sunt strâns legate între ele, iar o singură piesă de domino care cade le-ar putea doborî pe toate.
Acea piesă de domino va fi probabil prima dintr-o serie de devalorizări valutare, declanșate fie de investitori speculanți, fie chiar de către guverne. Deoarece țările D-7 emit datorii în propriile monede, acestea își pot controla valoarea pasivelor. Devalorizarea monedelor lor – de obicei prin inundarea pieței cu acestea și generarea de inflație – face ca datoriile acumulate să fie mai mici în raport cu veniturile fiscale actuale. Este un truc inteligent care evită politica complicată de reducere a cheltuielilor sau de creștere a impozitelor.
Dar investitorii pot fi și cei care pun în mișcare o devalorizare. Dacă cred că o țară va suferi în curând o inflație rapidă sau că obligațiunile sale ar putea să nu fie rambursate sau că va iniția ea însăși o devalorizare, atunci vor începe să își vândă valorile mobiliare și moneda pe piața liberă. La urma urmei, o devalorizare va distruge valoarea valorilor mobiliare din portofoliile investitorilor. Așadar, de îndată ce suspectează o devalorizare, au un stimulent să vândă orice active denominate în moneda respectivă.
Evenimente de acest gen pot începe fără avertisment și se pot accelera într-un ritm amețitor, lăsând guvernele să se grăbească să-și refinanțeze datoriile. Dacă devalorizarea se transformă într-o decădere, băncile centrale trebuie de obicei să intervină și să-și utilizeze rezervele pentru a cumpăra propriile monede. Dar, între timp, incertitudinea împinge ratele dobânzilor spre vârf, ceea ce face ca împrumuturile să fie și mai dificile.
Deși țările D-7 au reușit să-și susțină datoriile până acum, piețele au trimis semnale amenințătoare. O sumă imensă de bani s-a mutat recent din obligațiunile guvernamentale în titluri de valoare corporative. Acum, obligațiunile japoneze sunt aproape de cele mai mari randamente de la sfârșitul anilor 2000. Restul țărilor D-7 înregistrează cele mai mari randamente din ultimii peste un deceniu, dar nivelurile datoriei din anii 2010 au fost mai ușor de gestionat.
Pentru moment, piețele sunt relativ liniștite. Dar FMI se așteaptă ca presiunea asupra bugetelor guvernamentale să crească, pe măsură ce tarifele limitează creșterea globală, iar experții economici din D-7 continuă să avertizeze asupra crizelor fiscale. Fără perspectiva realistă de a-și reduce datoriile prin taxe mai mari sau cheltuieli mai mici, țările D-7 sunt încă pe calea devalorizării. Vor încerca să o gestioneze singure sau vor aștepta până când piețele le vor impune acțiunile?
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

