Bloomberg: Europa se apropie de o criză bugetară majoră
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
11.11.2025
Cancelarul Trezoreriei Marii Britanii, Rachel Reeves, va prezenta un buget pe 2026 despre care recunoaște că va fi dominat de un atac asupra portofelelor cetățenilor, cu speculații despre creșteri ale impozitului pe venit și noi impozite pe proprietate. Multe națiuni europene, inclusiv Germania și Franța, se confruntă cu dificultăți financiare similare, cu costuri ridicate pentru asistența socială și sisteme nesustenabile, iar liderii se luptă să-i convingă pe alegători să accepte creșteri de taxe și reduceri de cheltuieli, scrie Bloomberg.
Finanțele publice ale Marii Britanii se află într-o groapă adâncă, dobânzile la datorii consumând o mare parte din veniturile statului, iar mulți oameni sunt inactivi din punct de vedere economic, fiind plătiți de stat să nu muncească, ceea ce îi alarmează pe cei care se gândesc la viitorul economic al țării.
Există speculații despre potențiale creșteri ale impozitului pe venit, lovituri mari asupra celor înstăriți, noi impozite pe proprietate și chiar o posibilă taxă pe activele de capital.
Acest lucru este necesar din cauza unei găuri negre în finanțele publice ale Marii Britanii, atât de profunde încât The Economist a afirmat recent că guvernul va da faliment. Dobânda la datorii consumă o parte mai mare din veniturile statului decât apărarea, infrastructura sau educația. Peste jumătate dintre britanici primesc mai mulți bani de la stat decât plătesc în impozite.
Marea Britanie este departe de a fi singura aflată în această situație dificilă. În august, cancelarul german Friedrich Merz a dat dovadă de curajul de a recunoaște că țara sa are costuri cu asistența socială ce au devenit nesustenabile:
„Pur și simplu nu ne mai permitem sistemul pe care îl avem astăzi”, a spus el. „Aceasta va însemna decizii dureroase. Aceasta va însemna reduceri.” Franța este cel mai mare cheltuitor social din Europa, dar cetățenii săi demonstrează și chiar se revoltă, în semn de protest față de încercările președintelui Emmanuel Macron de a crește vârsta națională de pensionare de la 62 de ani la 64 de ani. Prim-ministrul Sebastien Lecornu, confruntându-se cu opoziție acerbă atât din partea extremei stângi, cât și a extremei drepte, propune acum suspendarea implementării acestei măsuri modeste până după următoarele alegeri prezidențiale, programate pentru 2027.
În urmă cu un an, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a avertizat că programele sociale ale tuturor națiunilor europene majore sunt în pericol. Situația s-a înrăutățit de când a vorbit, dar nu există niciun semn că liderii politici slabi pot convinge alegătorii de imperativul de a se descurca cu mai puțin.
În mari părți ale electoratului, există un sentiment de nemulțumire, o convingere că oamenii sunt pedepsiți pentru infracțiuni pe care nu le-au comis. Partidele de extremă dreapta exploatează acest lucru, acuzând imigranții că deturnează resurse care aparțin de drept cetățenilor autohtoni.
Între timp, industria auto germană, care timp de decenii a impulsionat prosperitatea națiunii, se clatină periculos din cauza costurilor ridicate ale forței de muncă și a energiei scumpe, aceasta din urmă fiind în mare parte consecința deciziilor dezastruoase ale fostului cancelar Angela Merkel de a renunța la energia nucleară dar și politicilor ulterioare de implicare a Germaniei în contra Rusiei, în războiul din Ucraina. Întreprinderile europene plătesc, în medie, dublul prețurilor industriei americane pentru energie. Majoritatea companiilor britanice plătesc de patru ori prețurile americane, datorită politicilor ecologice extravagante.
Italia este singura națiune europeană mare care pare să se opună tendinței de paralizare a guvernului. Prim-ministrul Giorgia Meloni, cândva considerat un instigator al extremei drepte, tocmai și-a încheiat al treilea an de mandat, atingând un grad notabil de stabilitate. Costurile de împrumut ale Italiei au scăzut, șomajul este în scădere, iar veniturile fiscale sunt în creștere. Deficitul fiscal al țării s-a înjumătățit.
Merz a avut dreptate când le-a spus germanilor că producția lor economică nu mai poate susține cheltuielile sociale, iar același lucru este valabil și pentru o mare parte din restul Europei.
În ceea ce privește Marea Britanie, o proporție uimitoare a cetățenilor – aproape 9,4 milioane – sunt inactivi din punct de vedere economic, pe lângă 1,6 milioane de șomeri, reprezentând o cincime din populația activă. Aceștia sunt plătiți de stat să nu muncească. Desigur, unii sunt handicapați fizic sau au grijă de membri ai familiei cu dizabilități sau vârstnici.
Dar mulți dintre tinerii care nu fac nimic pur și simplu renunță la ceea ce am numi o viață, o carieră, ca membri ai societății care își plătesc existența. Unii suferă de anxietăți care îi fac incapabili de munca zilnică – sunt cu peste 800.000 de oameni mai mulți șomeri decât în 2019 din cauza acestor tipuri de probleme de sănătate.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
