SUA fac curte Turciei, aliat NATO înstrăinat
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
26.04.2024
Washingtonul și-a scos la iveală vechiul set de instrumente pentru a reangaja Turcia, aliatul său din timpul Războiului Rece, și pentru a readuce la viață alianța lor muribundă pentru a servi interesele geostrategice ale SUA în contextul schimbărilor rapide din mediul regional. Acest lucru rezultă din conștientizarea faptului că, indiferent de demonizarea președintelui Recep Erdogan ca fiind un aberant, potențialul Turciei ca „stat oscilant” rămâne o realitate geopolitică, scrie M.K. Bhadrakumar, ambasador indian și observator internațional proeminent.
Se poate spune că această conștientizare vine ca urmare a recunoașterii cu părere de rău de către Washington că vechea dogmă „ești cu noi sau împotriva noastră” nu se poate și nu ar trebui să se aplice unor țări emergente precum Turcia – sau India, Indonezia, Brazilia etc. – într-o perioadă în care influența SUA în afacerile globale este în scădere.
Într-adevăr, importanța Turciei pentru politicile globale ale SUA a crescut brusc în mod direct proporțional cu confruntarea SUA cu Rusia, care a sărit din războiul prin procură din Ucraina început în 2014 și s-a transformat în Primul Cerc al politicilor externe și al diplomației americane în prezent, când relația sino-rusă a ajuns la nivelul unei cvasi-alianțe, iar sistemul de alianță transatlantică a intrat sub presiune.
Cu toate acestea, în această paradigmă, Rusia continuă să caute un parteneriat intrinsec și reciproc avantajos cu Turcia într-un context istoric și nu ca o consecință a vicisitudinilor relației turco-americane. Într-adevăr, o astfel de abordare este prudentă și pentru că Rusia și Turcia au avut o istorie comună dificilă.
Moscova se concentrează pe injectarea a cât mai mult conținut pozitiv în relațiile cu Ankara, mai ales în condițiile în care există sancțiuni, ceea ce a creat grupuri de interese de partea turcă și a sporit semnificativ „soft power” ul Rusiei în Anatolia. (Un fenomen similar apare și față de India).
Astfel, în timp ce Erdogan ar putea considera Rusia ca fiind un echilibrist util față de SUA, Moscova nu vede nici un motiv să se simtă perturbată de dezghețul recent al legăturilor Turciei cu SUA.
Acestea fiind spuse, Rusia nu poate să nu fie intens conștientă de faptul că Turcia este o țară membră NATO unică, ce caută cu adevărat o extindere a relației cu ea și este angajată într-un parteneriat dinamic pe un spectru larg, de la energie la rachete și turism – și, în egală măsură, are o relație fin echilibrată cu Iranul, cel mai important partener al Rusiei în Asia de Vest, scrie M.K. Bhadrakumar, ambasador indian și observator internațional proeminent.
Potrivit acestuia, văzută din perspectiva SUA, cooperarea ruso-turcă este una crucială pentru securitatea Mării Negre, care este, acum, în vârtejul conflictului din Ucraina.
Trebuie amintit faptul că, în conformitate cu Convenția de la Montreaux (1936), Turcia controlează strâmtorile Dardanele și Bosfor, al căror acces ar putea fi un schimbător de joc pentru strategiile expansioniste ale SUA în ceea ce privește NATO în prezent. Desigur, închiderea Bosforului de către Turcia pentru navele de război occidentale în condițiile războiului care domnește în Ucraina înclină balanța de forțe din Marea Neagră în favoarea Rusiei.
În plus, securitatea Mării Negre și a Mediteranei de Est are un impact asupra prezenței crescânde a Rusiei în Africa de Nord, în regiunea Sahel și în Republica Centrafricană în ansamblu, care sunt bogate în minerale. După ce a reușit să aducă Armenia în orbita occidentală și să îndepărteze forța rusă de menținere a păcii din Nagorno-Karabah, următoarea fază ar putea fi un impuls al NATO pentru a închide baza rusă din Armenia. Prin urmare, influența Turciei în Transcaucazia este un potențial schimbător de joc pe termen lung, unde republicile musulmane rebele ale Rusiei din Caucazul de Nord se află în vizorul Occidentului.
Turcia a refuzat să sancționeze Rusia și, în schimb, s-a arătat pregătită pentru o extindere a relațiilor cu aceasta. Peste 6 milioane de turiști ruși au vizitat Turcia anul trecut. În ceea ce privește problemele regionale și internaționale majore, poziția Turciei este din ce în ce mai mult în dezacord cu cea a Washingtonului.
Astfel, în special, Turcia nu s-a alăturat coaliției conduse de SUA care se confruntă cu Houthis în Marea Roșie. În cursul săptămânii trecute, a fost dezvăluit faptul că Turcia a depus o cerere de participare la Stația Internațională de Cercetare Lunară inițiată în comun de China și Rusia (cu prioritate față de programul de explorare a Lunii al NASA cunoscut sub numele de Artemis).
Din nou, Turcia a condamnat cu fermitate atacul aerian israelian împotriva complexului ambasadei iraniene din Damasc la 1 aprilie, în timp ce răspunsul Ankarei la atacul aerian al Iranului împotriva Israelului din 13 aprilie a fost întârziat și a avut un ton moderat, principala preocupare fiind potențiala răspândire a conflictului israelian din Gaza în întreaga regiune, urmată de temerea că atenția internațională s-ar putea muta de la tragedia din Gaza.
Într-adevăr, Turcia este singura țară NATO care a refuzat să susțină declarația comună sponsorizată de SUA împotriva Iranului din cauza atacului de retorsiune împotriva Israelului, a adăugat M.K. Bhadrakumar.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
