Să trecem la energia verde, să trecem la energia nucleară? Activștii încep să-și schimbe părerea
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
15.05.2025
Timp de decenii, energia nucleară a fost ticălosul ecologic prin excelență. În întreaga Europă, „nuclear” era o prescurtare pentru dezastru: deșeuri radioactive, pești cu trei ochi, topiri nucleare apocaliptice. Mișcarea verde — de la grupurile de activiști la partidele politice — și-a construit identitatea pe respingerea fermă a energiei nucleare. Dar vremurile se schimbă și, se pare, la fel și principiile, comentează The European Conservative.
Astăzi, energia nucleară revine în forță, nu în ciuda urgenței climatice, ci datorită acesteia. Și ceea ce este mai surprinzător decât schimbarea de politică este cine începe să o susțină: chiar unii dintre ecologiștii care au militat cândva cu înverșunare împotriva ei.
În ianuarie 2023, Comisia Europeană a inclus oficial energia nucleară în „taxonomia verde” – lista UE a activităților durabile eligibile pentru finanțare favorabilă. Această etichetă, crucială pentru investiții, a permis ca energia nucleară să fie tratată ca o opțiune ecologică. Desigur, exista o condiție: doar instalațiile autorizate înainte de 2045 ar fi eligibile și acestea trebuie să prezinte un plan clar de gestionare a deșeurilor. Dar mesajul a fost clar: energia nucleară este acum verde. Cel puțin până în 2045.
Acel „cel puțin” face multă treabă. Aceasta reflectă nu doar ambiguitatea științifică pe care unii factori de decizie politică încă doresc să o semnaleze, ci și prudența politică a unei elite europene care știe cât de sensibil rămâne subiectul în rândul bazei sale tradiționale ecologiste.
Ceea ce a urmat a fost remarcabil. Includerea energiei nucleare în taxonomie a fost o decizie tehnocrată, dar a declanșat o schimbare discursivă. Dintr-o dată, presa care odinioară avertiza despre dezastre de tip Fukushima a început să evidențieze emisiile scăzute ale centralelor nucleare. Tinerii activiști climatici, cândva loiali evangheliei antinucleare, au început să pledeze pentru un ecologism „bazat pe dovezi” care să includă energia nucleară alături de sursele regenerabile. Și da, chiar și unele partide ecologiste – în special în Finlanda – au început să-și adapteze limbajul.
A apărut un nou val de organizații de mediu pro-nucleare. Grupuri precum WePlanet, Nuklearia (Germania), Econucleares (Spania) și L’Avvocato dell’Atomo din Italia pledează pentru energia nucleară ca parte necesară a oricărei strategii serioase de decarbonizare. Liderii lor nu sunt lobbyiști din industrie, ci oameni de știință, ingineri și activiști conștienți de schimbările climatice. Mulți sunt tineri și majoritatea împărtășesc o frustrare față de ceea ce ei numesc decenii de „obstrucție ideologică” în cadrul ecologismului tradițional.
James Hansen, fostul specialist în climă de la NASA care a contribuit la aducerea în atenția publică a încălzirii globale în anii 1980, a devenit un apărător vocal al energiei nucleare. „Opoziția față de energia nucleară este irațională”, a spus el. „Temerile — radiații, deșeuri, accidente — nu au nicio bază științifică.” Această perspectivă este împărtășită de un număr tot mai mare de activiști mai tineri. Adolescenta suedeză Ia Aanstoot, fostă aliată a Gretei Thunberg, a lansat campania „Dragă Greenpeace” în 2024, îndemnând organizația să abandoneze ceea ce ea a numit o opoziție „depășită și neștiințifică” față de energia nucleară. I s-au alăturat ecologiști cu aceleași idei din Polonia, Franța, Olanda și Finlanda.
Între timp, în Finlanda, Partidul Verde – care s-a opus mult timp energiei nucleare – și-a schimbat oficial poziția în 2022. Membrii săi susțin acum prelungirea duratei de viață a centralelor existente până cel puțin în 2050. Pentru activista finlandeză Tea Törmänen, energia nucleară nu mai este un tabu. „Mergând înapoi nu ne vom salva copiii”, spune ea. „Ca mamă, îmi doresc soluții climatice care funcționează — nu doar sloganuri.”
Schimbarea nu se limitează la nordul Europei. În Suedia, guvernul a dezvăluit planuri de construire a cel puțin zece reactoare noi până în 2045. În Italia, prim-ministrul Giorgia Meloni a readus energia nucleară în strategia energetică națională. Chiar și Japonia, care a luat măsuri pentru a renunța treptat la energia nucleară după dezastrul de la Fukushima din 2011, își schimbă acum cursul. China construiește peste 30 de reactoare noi. Canada, Regatul Unit și Statele Unite s-au angajat să-și tripleze capacitatea nucleară până în 2050.
Și apoi este Spania, care încă intenționează să închidă cele cinci centrale nucleare operaționale între 2027 și 2035, în ciuda faptului că energia nucleară furnizează în prezent aproape 20% din energia electrică a țării. În 2019, guvernul spaniol sub conducerea ministrului mediului, Teresa Ribera, a anunțat închiderea treptată. Însă opinia publică se schimbă: un sondaj din 2025 realizat de Sigma Dos a constatat că 68% dintre spanioli s-ar opune închiderilor dacă acestea ar însemna facturi mai mari la electricitate. Un alt sondaj din 2024 a arătat că 58% dintre cetățeni doreau ca reactoarele să continue să funcționeze.
Chiar și argumentul privind deșeurile, adesea ultima soluție a oponenților energiei nucleare, este reexaminat. Deci, ce explică această inversare? S-ar putea argumenta că este vorba de o iluminare științifică, dar o interpretare mai cinică este, de asemenea, plauzibilă: odată ce Bruxelles-ul a certificat energia nucleară drept „verde”, spațiul narativ s-a schimbat. Mass-media, piețele și chiar unele ONG-uri au urmat exemplul. Dintr-o dată, cei care numeau mult timp energia nucleară o energie „murdară” sau „periculoasă” au fost nevoiți să găsească un limbaj mai nuanțat. Unii încă încearcă.
Greenpeace, de exemplu, își menține opoziția, numind grupurile de mediu pro-nucleare „simbolice”. Purtătorul său de cuvânt, Francisco del Pozo, a declarat recent: „Nu poți fi pacifist și pro-nuclear. Și cu siguranță nu ecologist.” Totuși, presiunea publică este în creștere, iar mișcarea ecologistă nu mai este monolitică din punct de vedere ideologic.
Schimbarea este și generațională. Activiștii mai tineri tind să privească energia nucleară cu mai puțină suspiciune și cu mai mult pragmatism. Mulți văd schimbările climatice nu ca pe un pericol îndepărtat, ci ca pe o amenințare prezentă care necesită soluții imediate și scalabile. Și spre deosebire de generațiile mai în vârstă traumatizate de Cernobîl, acestea nu au crescut în umbra Războiului Rece.
Totuși, contradicția este greu de trecut cu vederea. Timp de decenii, a fi „verde” însemna a fi antinuclear. Acum, cu binecuvântarea UE și cu sprijinul științific tot mai mare, energia nucleară este redenumită drept însăși definiția sustenabilității. Atomul s-a întors. Și de data aceasta, poartă verde.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
