Daniel George
17.06.2024
Profesorii de la școlile din SUA predau elevilor principii precum „afirmarea queer”, „afirmarea transgender”, „justiția restaurativă”, pentru că în sistemul de învățământ nu există niciun fel de transparență curriculară.
Doi profesori de la liceul Fort Lee din New Jersey i-au învățat recent pe elevi că Hamas este o „mișcare de rezistență” pașnică, iar Israelul comite genocid.
Reacțiile organizațiilor filo-israeliene nu au întârziat să apară. Profesorii din districtul școlar unificat Berkeley din California „îndoctrinează elevii cu idei antisemite și propagandă părtinitoare, unilaterală, anti-Israel, deghizată în educație”, se arată într-o plângere a Ligii Anti-Defăimare.
De ce se întâmplă astfel de fenomene? Și cum pot școlile publice să fie în același timp focare de radicalism și îndoctrinare, dar totuși să producă elevi atât de prost informați despre cauzele radicale pe care aparent le susțin? – se întreabă retoric Robert Pondiscio pe site-ul AEI.org.
Robert Pondiscio este cercetător senior la American Enterprise Institute (AEI). El a activat ca analist de politici și expert în reforma educației la Institutul Thomas B. Fordham, un think tank de politici educaționale. A lucrat anterior pentru Fundația Core Knowledge și ca consilier și profesor de educație civică la școlile publice Democracy Prep.
Răspunsul are o legătură strânsă cu unul dintre micile secrete murdare ale educației americane: în orice zi de școală, în aproape fiecare școală publică din țară, materialele curriculare sunt puse în fața copiilor fără nicio supraveghere sau aprobare oficială. Este adevărat că școlile ar putea avea un curriculum adoptat de stat sau de district, dar asta nu înseamnă că acel curriculum trebuie predat. Aproape nicio categorie de angajat public nu are gradul de autonomie al profesorului obișnuit din școala publică – chiar și al celor mai puțin experimentați. În mod obișnuit, profesorii își creează sau împletesc propriile planuri de lecție pe baza teoriei larg acceptate conform căreia ei știu mai bine decât editorii de manuale ce cărți le vor plăcea copiilor să citească și ce subiecte ar putea stârni discuții pline de viață în clasă.
Un sondaj RAND Corporation din 2017 a constatat că 99% dintre profesorii primari și 96% din școlile secundare folosesc „materiale pe care le-am dezvoltat și/sau pe care le-am selectat” în predarea artelor limbii engleze. Numerele sunt practic aceleași la matematică. Dar punerea profesorilor în sarcina de a-și crea propriile planuri de lecții sau de a căuta pe internet materiale curriculare creează o oportunitate irezistibilă pentru fiecare grup de interese imaginabil care percepe – nu în mod incorect – că profesorii suprasolicitați și un public tânăr captiv sunt egale cu o țintă bogată pentru vânzarea de produse și împingerea. ideologii.
Această mizerie neguvernată este modul în care se întâmplă majoritatea controverselor de înaltă calitate din curriculum.
La începutul acestui an, Francesca Block de la The Free Press a anunțat că profesorii de la școala PS 321 din Brooklyn, New York, au predat copiilor o „carte de activități” care promova principiile mișcării Black Lives Matter, inclusiv „afirmarea queer”, „afirmarea transgender”. și „justiția restaurativă”. Cartea nu a fost autorizată pentru utilizarea în clasă nici de Departamentul de Educație din NYC, nici de Districtul Școlar Comunitar 15 din Brooklyn. Se pare că acea carte și-a început călătoria în rucsacii elevilor pe site-ul masiv „Share My Lesson”, condus de Federația Americană a Profesorilor, al doilea cel mai mare sindicat al profesorilor din țară.
Site-ul are 2,2 milioane de membri – mai mult de jumătate din toți profesorii din școlile publice din SUA – și găzduiește „peste 420.000 de resurse” care au fost „descărcate de peste 16 milioane de ori”. Lee & Low Books, editorul What We Believe, cartea de activități BLM, este un „partener” Share My Lesson și include cartea în „lista sa de lecturi antirasiste pentru clasele 3-5”. Printre alți parteneri Share My Lesson se numără Amnesty International, ADL (Liga Anti-Defăimare), organizația pro-LGBT GLSEN și Southern Poverty Law Center – toate producând planuri de lecții și materiale gratuite pentru uz la clasă.
Toate acestea ar trebui să încurajeze părinții și factorii de decizie care cred că „transparența curriculară” este soluția la controversele din clasă să își ridice vocile. Cunoașterea curriculum-ului sau a programelor pe care un district școlar le-a „adoptat” este o lentilă spartă. În absența reglementărilor care cer în mod specific profesorilor să posteze zilnic toate planurile de lecții și materialele online, inclusiv materialele pe care le creează sau le găsesc pe internet, este aproape imposibil de spus cu certitudine ce se întâmplă în cutia neagră a clasei școlii publice.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com