0 6 minute 4 luni

Daniel George

24.06.2024

Timp de aproape un deceniu, brandul Disney a purtat, într-o spirală indusă de diversitate, echitate și incluziune în lumea clovnilor, o serie de companii importante de divertisment și media.

Dar trecerea corporațiilor către promovarea propagandei ideologice, în loc să urmărească profiturile, a început subtil și a escaladat rapid într-un crescendo de absurd, scrie ZeroHedge.

Articolul demascator este semnat „Tyler Durden”, personajul violent jucat de Brad Pitt în filmul Fight Club, film care vorbește despre tentativa corporatistului (Edward Nosrton) de a se elibera din chingile corporatismului prin participarea la lupte „no rules”.

Disney a devenit punctul central al „woke-ificării” mass-media. Și aceasta din mai multe motive, inclusiv dimensiunea masivă a conglomeratului a brandului și anvergura lui globală. Dar mai mult decât orice altceva, Disney a fost o companie plăcută, un adevărat membru al.

Atunci când o organizație face ca virtuțile familiei și ale copilăriei să fie inocențe ale mărcii sale, orice alunecare către degenerescență sau îndoctrinare va fi amplificată și analizată.

În trecut, majoritatea companiilor au căutat să rămână neutre (cel puțin în public) când a fost vorba de afilieri și aspirații politice. Dar acest principiu a fost aruncat pe fereastră în ultimii ani. Disney a devenit unul dintre cei mai mari autori de interferență și influență politică deschisă. Diriguitorii brandului au încercat chiar să intre în război cu statul extrem de conservator Florida cu câțiva ani în urmă. Nu le-a mers prea bine.

Suporturile politice ale mega-brandului Disney baleiază, în mod clar, către extrema stângă. S-ar putea chiar argumenta că fără companii precum Disney, mișcarea „woke” nu ar exista. O parte a acestei mișcări marșează pe demonizarea valorilor, structurilor tradiționale occidentale și în special a bărbaților care le-au construit. Adică, „omul alb” este acum persona non grata.

Orice mișcare marxistă/comunistă are nevoie de un mare dușman, un monstru monolitic care să concentreze furia adepților lor și să le ofere o justificare pentru distrugerea societății-țintă. Pentru devotații mișcării „woke”, bărbatul alb esteticălosul suprem, care trebuie marginalizat și înlănțuit, pentru „siguranța” tuturor celorlalți. Cu alte cuvinte, mișcarea masculină anti-albă este o parte integrantă a mișcării „woke”. Cele două lucruri nu pot fi separate.

S-a bănuit de mult că marile corporații, transformate în piloni ai mișcării „woke”, au discriminat activ bărbații albi în numele DEI (Diversity, Equity, and Inclusion). Inițiativele DEI au determinat companiile să respingă candidații albi, mai calificați pentru angajare, în favoarea candidaților din sfera „diversității” (negri, hispanici, asiatici etc), mai puțin calificați sau chiar complet necalificați. Calitatea produselor, mai ales când vine vorba de industria divertismentului, este în mod clar în declin.

Disney și alții au negat în mod constant că duc o politică de discriminare a albilor sau a bărbaților. Dar acum, se pare că această afirmație s-a dovedit falsă.

Un director senior al Disney, Michael Giordano, a fost surprins recent, de o jurnalistă sub acoperire, susținând că Disney discriminează în mod activ și flagrant bărbații albi, atunci când vine vorba de domeniile de operațiuni al companiei. Aceasta include practicile lor de angajare pentru producții TV și film, precum și promoții interne ale companiei. Disney caută acea diagramă perfectă a etniei, dizabilităților și sexualității, pentru a deveni o „biserică woke”, sacrificând meritul și succesul în favoarea purității ideologice.

Pentru a fi corecți cu Michael Giordano, trebuie să observăm că el pare a fi o victimă în această situație. Și el e tot un bărbat alb și este foarte probabil ca la un moment dat să fie omis la promovare din cauza culorii pielii. Giordano menționează că Disney discriminează și persoanele cu origini etnice mixte dacă pielea lor este „prea albă”. Dezvăluirile pe care le face Giordano confirmă o conspirație DEI la care participă și Disney, după cum au acuzat multe voci până acum.

 Aceste acțiuni și multe altele au inspirat o armată de comentatori care au pus Disney sub microscop, ducând la creșterea eșecurilor de box office, la scăderea numărului de servicii de streaming și la o serie de bătălii juridice pierdute. Când Disney s-a trezit, au declarat război culturii occidentale. Nu este surprinzător faptul că ei suferă înfrângere după înfrângere, în timp ce cultura occidentală, iată, ripostează.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole

Vamos!

2 minute 3 luni