Politica externă a lui Trump va reflecta gafele lui Biden?
Ștefan Ion
17.01.2025
Statele Unite sunt mai slabe și mai puțin sigure după patru ani de guvernare democrată. Se va schimba ceva?, se întreabă Doug Bandow, Senior Fellow la Institutul Cato, fost asistent special al președintelui Ronald Reagan, într-o analiză din The American Conservative.
Era Biden se încheie. Urmează era Trump. Schimbarea nu va fi de la intervenție la izolare, ci de la o formă de intervenție la alta. Este puțin probabil ca rezultatele să fie mult mai bune.
Mandatul președintelui Joe Biden se apropie de o încheiere dezolantă, în timp ce acesta se plimbă prin Casa Albă bâiguit despre cum l-ar fi învins pe Donald Trump în noiembrie anul trecut. Multe dintre cele mai mari eșecuri ale lui Biden au avut loc în străinătate, în ciuda convingerii sale aparente că este un alt Bismarck, Metternich, sau chiar mai mare, cunoscând „mai mulți lideri mondiali decât oricare” dintre ascultătorii săi. Cu toate acestea, Biden nu trece celebrul test al campaniei lui Reagan: Sunt americanii mai bine decât acum patru ani?
Există război în Europa, război în Orientul Mijlociu, potențial război în Asia. Statele Unite sunt profund implicate în toate trei. În calitate de senator, vicepreședinte și președinte, Biden și-a petrecut literalmente o viață întreagă promovând amestecul american în întreaga lume. Pentru el, nici o controversă străină nu era prea mică pentru atenția Washingtonului. Obiectivul său primordial a fost de a face restul lumii din ce în ce mai dependentă de SUA, „asigurându-i” constant pe prieteni, parteneri, aliați și nu numai că SUA vor fi întotdeauna acolo, indiferent cât de puțin au făcut pentru ei înșiși și cât de mult au făcut altora, scrie Bandow.
Ca președinte, cea mai proastă performanță a sa a fost în Europa, cele mai grave greșeli ale sale fiind promovarea aderării la NATO atât pentru Georgia, cât și pentru Ucraina și refuzul de a negocia cu rusul Vladimir Putin înainte de operațiunea militară specială.
Expertul american subliniază că Moscova a răspuns la decenii de înșelăciune nesăbuită din partea Washingtonului și a guvernelor europene. Capitalele aliate au facilitat prăbușirea Uniunii Sovietice promițând guvernelor Gorbaciov și Elțin că nu vor extinde NATO spre est. Administrația Clinton a dat la o parte aceste promisiuni, tratând Federația Rusă ca pe un dușman învins, și a antagonizat și mai mult poporul rus, precum și guvernul, transformând alianța transatlantică într-o armă ofensivă pentru dezmembrarea Iugoslaviei.
Putin a denunțat aceste tactici în celebrul său discurs din 2007 la Conferința de Securitate de la München. În anul următor, oficialii americani au avertizat administrația Dubya că promovarea aderării Ucrainei la NATO riscă represaliile Rusiei. În 2014, SUA și Europa au sprijinit un putsch de stradă împotriva președintelui ucrainean ales, punând în pericol baza rusă de la Marea Neagră din Sevastopol. În timp ce țările NATO își strângeau îmbrățișarea față de Ucraina, în ciuda tergiversării aderării oficiale, la sfârșitul anului 2021 Moscova a amenințat cu războiul și a căutat un modus vivendi diplomatic.
Fericit, pierdut în propriile fantezii, Biden l-a subestimat pe Putin, spune Bandow.
Războiul prin procură lansat de Washington și guvernele europene a implicat America într-un conflict care nu îi aparține și continuă să riște extinderea și escaladarea. Rusia nu va risca un război la scară largă cu NATO atât timp cât crede că este câștigătoare, dar un accident sau o eroare ar putea declanșa conflictul global pe care nici o persoană sănătoasă nu și-l dorește. Politica nefericită a lui Biden a fost să spere că economia rusă se prăbușește înaintea armatei ucrainene.
Dacă există o parte bună a acestui război, aceasta este că europenii se simt presați să facă mai mult cu armatele lor. Totuși, aceasta este doar jumătate din ecuație. Statele Unite trebuie, de asemenea, să facă mai puțin pentru Europa. Altfel, ei nu vor face niciodată suficient. La opt decenii de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, continentul prosper și populat rămâne jenant de slab din punct de vedere militar. Chiar și Marea Britanie continuă să își reducă armata, în timp ce statutul Bundeswehr-uluigerman este un adevărat scandal, un nou raport sugerând că, în ritmul actual, Berlinul va avea nevoie de un secol pentru a desfășura o adevărată forță de descurajare.
Abordarea Biden – implorându-i pe europeni să facă mai mult și asigurându-i timp de decenii că, chiar dacă nu o fac, SUA vor face totul – a fost de-a dreptul idioată. Abordarea lui Trump, care îi hărțuiește și îi insultă în timp ce continuă să facă mai mult, a fost, de asemenea, deficitară. În loc să dea lecții guvernelor europene despre ce ar trebui să facă, SUA ar trebui să înceapă retragerea forțelor și să le spună aliaților săi ce intenționează să facă: Până la o anumită dată, să predea responsabilitatea pentru securitatea continentului. Statele Unite ar trebui să depună eforturi pentru a asigura o tranziție lină, dar ceea ce vor face în cele din urmă și cât vor cheltui în cele din urmă va depinde de ei. Cu cât Washingtonul începe mai repede, cu atât mai ușor va fi transferul.
După majoritatea măsurătorilor, politica americană în Orientul Mijlociu este chiar mai incompetentă și contraproductivă decât în Europa. Singura veste bună este că Washingtonul nu se confruntă acolo cu o mare putere înarmată nuclear și, prin urmare, nu riscă să ajungă în război cu una dintre ele. De fapt, invazia Irakului a demonstrat că America este în mare parte izolată de greșelile sale din Orientul Mijlociu. Cu sprijinul lui Biden în calitate de senator, SUA a aruncat în aer Irakul, generând insurgenți brutali și teroriști, provocând moartea a sute de mii de civili și incendiind întreaga regiune. Cu toate acestea, impactul asupra patriei americane a fost minim. S-au risipit bani și s-au pierdut vieți, dar majoritatea americanilor par să nu fi observat.
Din nefericire, președintele Biden a întărit greșelile predecesorilor săi, tratând SUA ca pe o putere indispensabilă necesară pentru a-i proteja pe toți ceilalți. Așa este războiul naval și aerian împotriva Yemenului, Washingtonul protejând navele altor națiuni. Mai bine ar fi fost să se folosească de influența americană pentru a face presiuni în vederea unei încetări a focului în Gaza, obiectivul guvernului de facto din Yemen.
În alte părți, administrația a predat în mod deschis politica SUA Israelului și Arabiei Saudite, punând astfel interesele guvernelor străine înaintea celor ale poporului american. În timp ce susținea o încetare a focului în Gaza, administrația Biden a furnizat Israelului arme pentru a ucide civilii palestinieni în mod prodigios – la ultima numărătoare, un număr uimitor de 64 260. Deși administrația a recunoscut că depredările violente ale coloniștilor israelieni din Cisiordania erau intolerabile, nu a făcut nimic semnificativ ca răspuns. Tratându-i pe palestinieni ca pe ființe umane de mâna a doua, Israelul continuă să facă inevitabile alte violențe. Precum și o ripostă suplimentară împotriva Americii, spune Doug Bandow, Senior Fellow la Institutul Cato, fost asistent special al președintelui Ronald Reagan.
În schimb, Biden a promis să îl trateze pe prințul moștenitor Mohammed bin Salman drept „un paria” după ce slugile sale l-au ucis și l-au dezmembrat pe Jamal Khashoggi, un jurnalist critic și rezident american. Dar președintele a devenit curând laș, vizitând Regatul, unde l-a implorat servil, deși fără succes, pe MbS, așa cum este cunoscut prințul ucigaș, pentru extinderea vânzărilor de petrol. De atunci, Biden a făcut presiuni pentru a schimba recunoașterea saudită a Israelului, care nu avantajează America, cu un angajament al SUA de a apăra regimul regal. Oferta de a transforma armata americană într-un corp de jandarmi și de a face Orientul Mijlociu sigur pentru monarhia absolută este grotescă, indiferent de standard.
Administrația Biden nu a reușit, de asemenea, să implice Iranul. În primul său mandat, Trump s-a retras în mod nesăbuit din JCPOA, acordul care împiedica Teheranul să caute arme nucleare. Acest lucru i-a împuternicit pe radicalii iranieni și a stimulat avansul către armele nucleare. În ciuda criticilor sale la adresa imprudenței lui Trump, Biden a urmat același curs. Recentele lovituri militare ale Israelului au făcut Teheranul mai vulnerabil la coerciția militară, ceea ce, în mod paradoxal, face mai probabilă cursa Teheranului pentru dezvoltarea armelor nucleare.
Totuși, cu sau fără arme nucleare, Iranul nu amenință SUA. Washingtonul se confruntă cu Teheranul în numele Israelului. Cu toate declarațiile religioase, conducătorii Iranului sunt despoți pragmatici, axați pe bani și putere. În absența prezenței militare americane în apropiere, susținută de ani de amenințări militare, Teheranul ar acorda puțină atenție Americii.
Apoi mai este Asia. Vestea bună este că Biden a pus capăt implicării Washingtonului în Afganistan, deși retragerea a fost prost gestionată, și nu există nici un alt război fierbinte care să atragă în prezent SUA. Vestea proastă este că angajamentele asiatice inutile riscă să provoace conflicte și, în cazul în care unul izbucnește cu Coreea de Nord sau China înarmate nuclear, rezultatele s-ar putea dovedi catastrofale.
Americanii sunt implicați în peninsula coreeană la mai bine de șapte decenii după ultimul război, chiar dacă Republica Coreea are un PIB de peste 50 de ori mai mare și o populație de două ori mai mare decât antagonistul său, Coreea de Nord. Aceasta din urmă nu este interesată de un război cu America, dar se pregătește pentru unul, deoarece Statele Unite mențin 28 500 de oameni în Sud și amenință în mod regulat că vor dezlănțui armata americană asupra Republicii Populare Democrate Coreene. Biden a arătat și mai puțin interes în Asia decât în Europa pentru transferarea responsabilităților de apărare către aliați.
Una dintre cele mai de succes inițiative de politică externă ale lui Trump a fost angajarea lui Kim Jong Un din RPDC. Deși negocierile au eșuat la Hanoi, Trump a dat dovadă de creativitate și curaj în încercarea unei noi abordări. Biden a revenit la vechea politică, refuzând să ia în considerare trecerea la controlul armelor în încercarea de a promova dialogul. Ca urmare, Nordul este ocupat să adauge focoase nucleare și să îmbunătățească rachetele, cu obiectivul de a ținti orașele americane. În același timp, Sudul se află într-o criză politică, după ce președintele de extremă dreaptă, atât de intens flatat de Biden, a încercat un autogolpe, ceea ce va declanșa probabil alegeri care vor aduce stânga la putere.
De asemenea, Republica Populară Chineză nu dorește război cu America. Cu toate acestea, Asia este plină de puteri potențial formidabile care ar putea face mult mai mult pentru a descuraja coerciția chineză. Cel mai vulnerabil este Taiwanul, al cărui popor a fost reticent în a se înarma, preferând să se bazeze pe SUA. Deși sunt prieteni democrați, America nu are niciun motiv să intre în război în numele lor, mai ales împotriva unei puteri serioase, înarmate nuclear, care consideră problema ca fiind existențială. Cu toate acestea, Biden a declarat în repetate rânduri că va lupta pentru insulă, o promisiune pe care consilierii săi au repudiat-o în repetate rânduri.
De asemenea, Biden a tratat Filipine, cu o marină care abia navighează și o forță aeriană care abia zboară, ca pe un aliat vital. Administrația a angajat în mod imprudent America să apere un teritoriu fără valoare, disputat, revendicat de Manila, ceea ce ar putea, de asemenea, să pună Washingtonul în război cu Beijingul. Acest lucru ar fi catastrofal: Ce interes care implică Filipine este atât de vital încât să justifice un astfel de angajament?
În general, administrația a făcut prea puțin în Asia pentru a promova autosuficiența în rândul statelor prietene și aliate, ceea ce ar permite Statelor Unite să se retragă ca un factor de echilibru offshore, disponibil să ajute în caz de urgență, dar așteptându-se ca alții să facă munca grea în numele lor. Deosebit de stupidă a fost adoptarea de către Biden a poziției protecționiste a lui Trump, descurajând comerțul cu statele asiatice, care ar putea contribui la construirea unor contraponderi regionale la RPC.
În câteva zile, Biden va fi un fost președinte. Timp de câteva săptămâni, el a fost efectiv plecat. De la alegeri, liderii străini și-au făcut pelerinajele la Mar-a-Lago, nu la Casa Albă. Astfel se încheie una dintre cele mai lungi, dar mai puțin venerabile cariere din Washington. Joe Biden nici măcar nu poate spune că ne-a ținut departe de război, Statele Unite luptând împotriva mișcării Ansar Allah din Yemen. Din cauza politicilor lui Biden, America este mai puțin sigură decât acum patru ani. Trebuie să sperăm că nu se va spune același lucru când Donald Trump își va încheia mandatul peste patru ani, scrie Bandow.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
