19.12.2024
A fost cam în această perioadă a anului, acum 35 de ani, când am pornit spre est de la Berlin, plin de teamă. Încercam să ajung în România, pe atunci o tiranie comunistă de fier. Am ajuns în cele din urmă în capitală, la București, în ajunul Crăciunului. Orașul era deja cuprins de un fel de nebunie, scrie Peter Hitchens, observator de marcă la „The Daily Mail”.
Am fost avertizat să mă feresc de lunetiști la intrarea în hotelul meu și am mers în zig zag ridicol prin zăpadă cu o valiză într-o mână și o mașină de scris în cealaltă. Nimeni nu a tras, dar mai târziu m-am adăpostit sub patul meu în timp ce gloanțe roșii trăgătoare zburau pe lângă fereastra din piața de afară.
Era mai mult sau mai puțin imposibil să afli ce se întâmpla, deși spitalele din oraș erau pline de oameni triști, răniți, care beneficiau de asistență medicală comunistă de mâna a treia. Liderul comunist al țării, Nicolae Ceaușescu, a fost hulit în timpul unui discurs.
Acest act de curaj de neconceput al huliganilor a declanșat o avalanșă care a avut nevoie de doar patru zile pentru a-l mătura pe despot până la moarte – un proces urât urmat de o așa-numită „execuție”. Aceasta mi s-a părut mai degrabă un asasinat, atunci când a fost prezentată în ziua de Crăciun la televiziunea din București.
Reacția generală a Europei și a lumii a fost una de bucurie necomplicată, așa cum se întâmplă întotdeauna când cad regimuri malefice (vezi Siria acum).
Dar România nu a fost deosebit de fericită de atunci. Și am fost șocat să aflu săptămâna trecută că ultimele alegeri prezidențiale au fost anulate. Da, ați citit bine. Curtea Supremă a României a anulat pur și simplu alegerile, din cauza pericolului ca persoana nepotrivită să câștige.
Să simplificăm. Călin Georgescu, care a spus lucruri frumoase despre Vladimir Putin și care cu siguranță nu este corect din punct de vedere politic, s-a descurcat foarte bine în primul tur, pe 24 noiembrie. Ca urmare, el urma să fie unul dintre cei doi candidați în turul al doilea decisiv, care ar fi trebuit să aibă loc pe 8 decembrie. Acum, primul tur a fost șters din înregistrări, iar al doilea tur nu va avea loc niciodată. Se promit noi alegeri complete, dar pot fi ele acum corecte?
Înțeleg de ce mulți din România nu vor ca Georgescu să câștige. Nici el nu este genul meu de om. Dar asta e problema cu democrația. Trebuie să accepți rezultatul, altfel nu este democrație. Iar producerea unor declarații subțiri ale „serviciilor secrete” privind „intervenția Rusiei” nu este suficientă, într-o țară adultă, pentru a opri un scrutin liber.
Două lucruri m-au frapat în legătură cu acest eveniment. Primul este faptul că s-a întâmplat. Al doilea, la fel de important, a fost absența protestelor din partea organismelor care condamnă la nesfârșit alegerile fraudate din alte părți. Comisia Europeană a evitat, din câte am putut afla, să spună ceva. O căutare pentru condamnarea NATO nu a dat, de asemenea, niciun rezultat.
Nu a existat nici un semn al revoluțiilor „Trandafirilor”, „Portocalii” sau „Demnității”, care izbucnesc atât de spontan acolo unde Occidentul contestă rezultatele alegerilor care favorizează Moscova. Deși ar trebui să subliniez, ca fost revoluționar, că organizarea unei revolte spontane necesită multă planificare, bani și muncă grea.
Toată chestiunea mi se pare o prostie de modă veche, iar cei care au tăcut în legătură cu aceasta ar trebui ignorați atunci când vor protesta, în viitor, împotriva suprimării democrației care nu le convine.
Între timp, ar fi rezonabil să ne îngrijorăm cum ar putea reacționa românii la anularea democrației lor după numai 35 de ani.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

