The European Conservative: Nu dați vina pe ruși când Europa votează dreapta
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
06.06.2024
Mick Hume, jurnalist și autor englez stabilit la Londra, scrie, pentru The European Conservative, că un cuțitar afgan a încercat vineri să asasineze un important militant anti-islamist la un miting în orașul german Mannheim și a ucis un tânăr polițist în timpul atacului. Înjunghierea, comisă de un solicitant de azil respins care trăia ilegal în Germania de ani de zile, a fost o acuzație dură la adresa politicilor de migrație în masă ale guvernelor germane succesive.
Cu o săptămână înainte de alegerile pentru Parlamentul European, această tentativă de asasinare a unui critic al islamului politic a ilustrat în mod grafic motivele pentru care sprijinul pentru partidul de dreapta, anti-migrație Alternative fur Deutschland (AfD) a crescut în ultima vreme.
Cu toate acestea, dacă ar fi fost să judecăm după titlurile din presa europeană, am fi putut crede că de fapt participanții la mitingul de „extremă dreapta” au fost cei care l-au înjunghiat pe polițist. Și dacă ați fi crezut reacțiile politice dominante la atacul islamist, ați fi putut concluziona că AfD, care „divizează”, este de fapt vinovat pentru o astfel de violență politică, astfel încât partidul ar trebui izolat, cenzurat sau chiar interzis pentru a-i împiedica pe germani să aleagă să voteze pentru el.
Această inversare politică a realității este tipică pentru ceea ce am ajuns să ne așteptăm într-o Uniune Europeană dominată de centru-stânga sub conducerea președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Am putea să o numim politica „Ursulei prin oglindă, explică Mick Hume.
Potrivit lui Hume, campania pentru alegerile pentru Parlamentul European din această săptămână a fost marcată de elitele de la Bruxelles care au încercat să întoarcă adevărul pe dos. Partidele de centru și de stânga au insistat asupra faptului că aceste alegeri au ca scop „apărarea democrației europene” de ingerința și „dezinformarea” străină – în special rusă.
Hume atrage atenția, însă, că, pentru a apăra versiunea liderilor UE de „democrație”, desigur, ei atacă apoi drepturile democratice și libertatea de exprimare a politicienilor și alegătorilor europeni – în special a celor conservatori.
Lansându-și candidatura pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei, von der Leyen a dat tonul la Summitul pentru democrație de la Copenhaga de luna trecută. Ea a anunțat cu mândrie planurile pentru un nou „scut al UE pentru democrație”. Scopul acestui sistem de apărare care sună grandios nu ar fi acela de a opri rachetele lansate din est, ci de a suprima ideile periculoase care se lansează online în interiorul UE.
Scutul european pentru democrație va încerca să detecteze și să elimine „dezinformarea” online, utilizând competențele extinse de cenzură pe care Bruxelles-ul și le-a acordat deja prin Legea privind serviciile digitale (DSA). Obiectivul declarat al Comisiei ar fi „inocularea” cetățenilor UE împotriva influențelor maligne, prin educarea acestora în vederea recunoașterii amenințării dezinformării. Într-un moment în care populismul de dreapta este adesea catalogat drept un „virus” în UE, nu există prea multe îndoieli cu privire la ideile împotriva cărora vor să îi inoculeze pe cetățenii europeni, subliniază autorul articolului din The European Conservative.
Legea privind serviciile digitale – introdusă pentru a coincide cu campania electorală – conferă Comisiei puteri extraordinare. Sub pretextul combaterii „discursului instigator la ură” și a „dezinformării”, aceasta poate suprima opiniile partidelor populiste și de dreapta care nu se conformează viziunii Bruxelles-ului, controlând ceea ce alegătorii au voie să spună, să vadă sau să audă online. Așa cum am susținut în Democracy Watch anul trecut, înseamnă că „Marele Bruxelles te urmărește”.
„Scutul european pentru democrație” al lui Von der Leyen va pune în aplicare acest sistem de cenzură și control. Cum pot încerca să justifice un astfel de atac asupra libertăților democratice de bază în numele apărării democrației? Arătând cu degetul spre ruși și dând vina pe ei pentru ascensiunea populiștilor de dreapta.
În cazul în care cuiva nu i-a scăpat esențialul, președintele Ursula a continuat să îl sublinieze. „Am văzut politicieni de extremă dreapta și candidați de frunte ai AfD în Germania în buzunarele Rusiei”, a declarat ea la Copenhaga. „Ei își vând sufletul pe baza propagandei și a videoclipurilor rusești”. Aceasta devine apoi scuza pentru Bruxelles de a vinde democrația și libertatea de exprimare în Europa, în numele luptei împotriva „dezinformării”, a punctat Mick Hume.
Iar asta nu e tot. Jurnalistul avertizează că, pe măsură ce se apropie alegerile europene, elitele de la Bruxelles au mers și mai departe în campania lor de propagandă neagră împotriva populiștilor, încercând să concentreze atenția asupra scandalului „Russiagate”. Ele sunt în panică și caută țapi ispășitori care să ducă greul.
(Sublinierile ne aparțin – nota redacția New York Magazin România)
Hume amintește de sancțiunea aplicată de Comisie platformei media Vocea Europei, pe care a acuzat-o că a plătit eurodeputați conservatori pentru a acționa ca purtători de cuvânt ai propagandei rusești.
Între timp, poliția din Bruxelles a lansat o anchetă penală asupra unui asistent al unui eurodeputat AfD, acuzat de spionaj pentru regimul comunist chinez. Apoi, poliția a percheziționat birourile parlamentare ale unui asistent al unui eurodeputat olandez de dreapta, care a lucrat anterior pentru AfD, și a legat raidurile de investigațiile lor privind presupusele interferențe rusești.
Nu putem ști care este adevărul din spatele acestor acuzații specifice, deoarece, în ciuda tuturor titlurilor zgomotoase, autoritățile au prezentat puține sau deloc dovezi în public. Vocea Europei a negat cu vehemență că ar fi acționat ca agent rus – și toți deputații europeni acuzați au calificat afirmațiile drept absurde. Dar chiar și acum, trei lucruri despre sperietoarea politizată a „Russiagate” ar trebui să fie suficient de clare.
În primul rând, momentul în care au avut loc represaliile și raidurile, cu câteva zile înainte de alegerile pentru Parlamentul European, este cu siguranță o coincidență prea mare pentru ca orice detectiv de valoare să o ignore.
La urma urmei, The European Conservative și-a exprimat pentru prima dată îngrijorarea cu privire la legăturile chinezești ale consilierului respectivului europarlamentar cu mai bine de un an în urmă. Deci, de ce să le oficializăm acum și să le amestecăm cu tot felul de acuzații vagi în jurul altor media conservatoare și deputați europeni? Pare a fi un efort concertat pentru a defăima întreaga dreaptă la Bruxelles, în ajunul alegerilor
în care se preconizează că partidele suveraniste vor avea rezultate bune, se întreabă Hume.
Între timp, alte potențiale scandaluri de corupție la Bruxelles, mult mai mari, care îi implică pe aliații lui von der Leyen și pe cei de stânga, de la Pfizergate la Qatargate, au fost efectiv amânate până când se va așterne praful electoral.
În al doilea rând, acuzațiile serioase de corupție politică și de deputați europeni care acționează ca agenți plătiți de puteri străine ar trebui, desigur, să fie investigate, susține Hume, care a explicat că punerea sub semnul întrebării a sprijinului deschis al UE pentru Ucraina în războiul acesteia împotriva invadatorilor ruși și criticarea liderilor europeni care doresc să intensifice implicarea UE în război nu face automat din cineva un „purtător de cuvânt al Rusiei” sau un megafon pentru „propaganda lui Putin”.
În opinia sa, orice politician european poate să critice politica UE și să pledeze pentru negocieri de pace acum și punctează că este deosebit de importat ca un lider național ales, cum ar fi premierul ungar Viktor Orban, să fie liber să renunțe la finanțarea de război a UE pentru Ucraina și să insiste asupra dreptului națiunii sale suverane de a urmări o politică independentă, fără a fi calomniat ca fiind marioneta lui Putin.
Această libertate este de o importanță crucială pentru viitorul real al democrației europene. Mai ales în perioada alegerilor, democrația trebuie să implice libertatea de a face o alegere reală între viziuni politice concurente. Dar unde este alegerea democratică, în condițiile în care candidații sunt considerați legitimi doar atunci când toți spun același lucru?, se întreabă Hume.
El a subliniat că, dacă milioane de europeni vor vota pentru partide de dreapta, suveraniste și populiste la alegerile europene din această săptămână, putem fi siguri că nu va fi pentru că au fost induși în eroare de „dezinformarea” susținută de Rusia!
Scandalul manipulat al „Russiagate” pare a fi o încercare flagrantă a establishmentului de la Bruxelles de a transfera preventiv vina, în cazul în care rezultatele alegerilor nu vor fi pe placul său. Nu daunele provocate de politicile UE în toate domeniile, de la agricultură la migrație, au întors alegătorii spre populiști, înțelegeți. Nu, nu, nu, este manipularea opiniei publice europene de către „dezinformarea” susținută de Rusia care i-a dus pe alegători în rătăcire.
Ca întotdeauna în cazul unor astfel de stratageme, ceea ce pare a fi un atac la adresa interferențelor străine este de fapt un atac la adresa electoratului european, văzut ca fiind un copil atât de naiv încât poate fi indus în eroare de cimpoierii plătiți de Putin. Acest lucru este direct din cartea de joc a stângii; de la Brexit la Trump, rușii sunt de vină. Nu se poate ca mulți alegători să ia o decizie rațională și rezonabilă de a se revolta împotriva vechii ordini și de a vota pentru partidele populiste de dreapta. Altcineva trebuie să fie de vină! Frica din ochii lor este inconfundabilă.
Din nefericire pentru establishmentul UE, alegătorii europeni chiar nu sunt atât de proști încât să se lase păcăliți de campania lor flagrantă de propagandă neagră, după cum o demonstrează rezistența AfD în recentele alegeri germane, în ciuda tuturor calomniilor.
Desigur, nimic nu este încă sigur în ceea ce privește alegerile europene, mai ales că centrul a făcut tot posibilul pentru a descuraja oamenii să voteze, reducând campania la o dezbatere plictisitoare despre viitorul lui von der Leyen. Dar, indiferent de rezultate, lupta pentru democrație și libertate de exprimare, împotriva maniacilor centralizatori ai controlului din elitele UE, va continua. Și nu din cauza a ceea ce ar putea face sau spune rușii, a conchis Mick Hume.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
