Armata SUA costă mai mult decât face
Vasile Bujor
28.06.2024
Atât industria cât și armata americană încearcă să remedieze problemele tilt-rotorului V-22 Osprey, cândva o mândrie a inovativității americane, dar care din 1989, de când a intrat în dotarea armatei, până acum, a ucis nu mai puțin de 62 de persoane și a rănit alte 93, în nu mai puțin de 57 de accidente.
Comitetul de supraveghere al Camerei Reprezentanților din Congresul SUA a decis pe 12 iunie , anul curent, că aeronava va fi folosită doar în regim limitat, până când se vor găsi soluțiile tehnice care să o facă sigură.
Însă dincolo de chestiunile tehnice, analiștii își pun întrebări și cu substrat politic și economic. De ce, în loc să construiești un elicopter mai bun, preferi să investești într-un proiect mai scump: un avion cu ”abilitățile” unui elicopter?
Tilt-rotorul este combinația tehnică dintre un elicopter și un avion. El se poate ridica pe verticală, asemeni unui elicopter, apoi elicele sale se pot strânge și aeronava capătă toate abilitățile (o rază mai mare de acțiune și viteză mai mare) ale unui avion.
Scopul său militar este acela de a transporta materiale și trupe în zone la mare distanță, inaccesibile unui elicopter obișnuit, dar unde nu se îndeplinesc condițiile pentru aterizarea unui avion.
Osprey și-a dovedit însă, spune Dan Grazier, într-un articol pentru responsiblestatecraft.org, ineficiența și nesustenabilitatea economică. Dacă costul unui elicopter de tip CH-46 ar fi de 17 milioane de dolari, un Osprey, menit să îl înlocuiască este nu mai puțin de 84 de milioane de dolari, notează Responsible Statecraft.
De asemenea, problemele de siguranță au transformat tri-rotorul într-un foarte costisitor obiect inutil pentru armata SUA, recomandările de securitate recentă presupunând zboruri scurte, nu mai lungi de 30 de minute și decolări și aterizări pe aeroporturi sigure.
Acest lucru face ca armata SUA să se întoarcă la vechile sale elicoptere, mult mai ieftine și mult mai eficiente, după ce SUA a cheltuit foarte mulți bani pentru un proiect ineficient.
Grazier spune că nu este primul eșec al armatei SUA. Un alt eșec menționat de analist este Littoral Combat Ship program, menit să producă nave mici de viteză pentru operațiuni de desant și coastă, nave ce și-au dovedit deja ineficiența.
Un alt eșec este tot al marinei. Este vorba de proiectata flotă de distrugătoare clasa Zumwalt. Din pricina costurilor ridicate, din flota de 32 de nave s-au construit doar 3.
Între 2003 și 2009, armata a cheltuit ca investiții inițiale, 8 miliarde de dolari pentru fabricarea unor noi mașini blindate, în programul Future Combat Systems, într-un proiect care inițial fusese semnat pentru 91,4 miliarde de dolari ar fi trebuit să coste 163,7 miliarde de dolari.
În sfârșit, un alt exemplu de eșec este reprezentat de F-35 Joint Strike Fighter, care a devenit și el un exemplu de proiect prea ambițios, prea scump și, implicit, ineficient.
Această problemă devine una dificilă mai întâi din punct de vedere financiar. SUA cheltuiește tot mai mulți bani pentru a nu rezolva problema propriei sale înarmări. Atât marina americană cât și forțele aeriene se resimt, în ciuda cheltuielilor tot mai mari. De exemplu, forțele aeriene sunt acum numeric la jumătatea flotilei avute în 1990.
Cu toate acestea, bugetul pentru apărare al SUA va fi în 2025 cu 50% mai mare decât în 2000. Iar aceste cifre nu pot să nu ridice nu doar semne de întrebare ci și de suspiciune.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
