Alecsandru Ion
13.09.2024
După un mandat dezastruos, în care a distrus economia și a prăbușit nivelul de trai în Uniunea Europeană, Ursula von der Leyen, alături de acoliții săi de la Bruxelles, pregătesc ”o orgie a datoriilor și cheltuielilor” pentru înarmare și salvarea climei (sic!) deopotrivă. UE de azi a ajuns să fie comparată cu URSS în zilele de dinaintea prăbușirii, cînd decidenți politici complet rupți de realități au fost măturați de valul istoriei.
Economia Europei reprezenta în 2008 aproximativ 35% din PIB-ul global. În 2020, adică în doar 12 ani, PIB-ul produs în Europa (Uniunea Europeană și Marea Britanie) mai însemna doar 25% din economia globală, adică o prăbușire de 10 procente!
Și căderea continuă, pe fondul dezindustrializării de proporții, al cărei ritm s-a accelerat începând cu 2022 și pînă azi.
Pierderea de viteză a economiei europene în fața SUA și a Chinei este azi admisă oficial de Comisia Europeană, prin raportul ”Faceți din nou Europa competitivă”, întocmit de Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene și prim-ministru al Italiei, recent publicat.
În acest raport, Mario Draghi declară că blocul comunitar trece printr-o ”gravă criză existențială” și ”este condamnat” dacă nu va face ”reforme radicale, printr-o nouă strategie industrială, pentru a-și asigura competitivitatea, pentru a stimula egalitatea socială și pentru a îndeplini obiectivele climatice”.
Comisia Europeană propune o impulsionare a investițiilor cu 5% din PIB-ul UE anual, în domenii precum tehnologia, apărarea și industriile ecologice. Adică vrea să îndatoreze suplimentar țările UE cu 750 – 800 de miliarde de euro pe an (de două ori mai mult decât valoarea Planului Marshall), în condițiile în care gradul de îndatorare în mai multe din marile economii europene a depășit deja nivelul de alarmă.
Ecologia și înarmarea merg mînă în mînă
Pentru ce? Pentru a continua să verse nenumărate miliarde de euro în ”industriile ecologice” și, mai nou, în înarmare. În ceea ceea de privește tehnologia, Comisia Europeană se laudă deja, în timp ce industria clasică este la pămînt și nici agricultorii nu se simt prea bine, cu o ”economie spațială”, demnă de filmele SF.
Dar, din păcate pentru clasa de birocrați de la Bruxelles, rupți de realitățile concrete, economia înalt tehnologizată a UE este în prezent foarte mult F și aproape deloc S.
Raportul Draghi nu identifică însă care sunt cauzele pentru care s-a ajuns în situația ca Uniunea Europeană să se confrunte cu o competitivitate redusă a economiei sale, în comparație cu marii rivali geopolitici.
Nici nu avea cum să o facă, pentru că de vină este clasa distopică de birocrați din instituțiile europene, aceiași care chipurile caută acum soluții. Cei care nici Green Deal-ul nu l-au promovat abuziv și împotriva evidențelor economice, sociale și științifice, nici gura nu le miroase.
Aberația Green Deal
Comisiei Europene poate trebuie să i se amintească enormitățile cuprinse în acest Green Deal, și anume pretențiile absurde că economia europeană se va dezvolta prin decarbonatare, energie verde, digitalizare și reciclare.
În România, Green Dealul s-a tradus prin PNRR, care a adus situația ca sistemul energetic național să fie foarte aproape de colaps și stagnare, poate chiar recesiune economică. Situația este fix aceeași în toate țările UE care au adoptat neabătute indicațiile prețioase de la Bruxelles vizînd decarbonatarea, digitalizarea șamd, toate celelalte enormități cu care ne sufocă zilnic propaganda oficială.
Din cauza politicii dezastruoase a Comisiei Europene în primul mandat Von der Leyen, în privința domeniului energiei, mai precis din cauza ”decarbonatării”, a ”energiei verzi”, a certificatelor verzi și, nu în ultimul rînd, a dezastrului provocat de pretențiile eminamente dogmatice și lipsite de realism vizînd liberalizarea pieței de energie, prețurile energiei electrice și ale gazelor naturale au literalmente explodat în Uniunea Europeană în 2021, încă înainte de declanșarea războiului din Ucraina.
Confruntate cu costuri de producție mult mai mari decît rivalele lor economice din alte zone geografice, date de prețurile uriașe ale energiei, companiile europene nu au mai putut ține pasul cu concurența.
UE și-a sancționat doar propria economie
Războiul din Ucraina și ”sancțiunile” impuse de Comisia Europeană la adresa Federației Ruse nu au fost decît bomboanele de pe coliva industriei și a agriculturii europene care au trebuit să se confrunte nu doar cu o energie mult mai scumpă, dar și cu o penurie de gaze naturale.
Cea mai afectată a fost Germania, motorul economic și industrial al Uniunii Europene, care, în lipsa gazelor ieftine pe care le importa din Rusia (nu mai menționăm aici episodul North Stream, care l-a făcut pe președintele Putin să bată cu mîna în masa de lemn, întrebat ce a putut fi în mintea liderilor germani), se află acum în recesiune, pe fondul mediului economic extrem de ostil cu care se confruntă companiile locale.
”Orice economist – inclusiv Draghi – știe că prețurile ridicate ale energiei cauzate de explozia North Stream și de sancțiunile aplicate Rusiei sînt principala cauză a uciderii competitivității UE. Dar nimeni nu va spune asta, așa că ei distrag atenția cu prostii.” – a scris pe rețelele sociale cunoscutul economist irlandez Philip Pilkington.
Cine plătește?
Așa că Raportul Draghi, întocmit în numele Comisiei Europene, practic același executiv european care în ultimii șapte ani, sub luminata conducere a Ursulei von der Leyen, a adus o prăbușire a nivelului de trai nemaiîntîlnită în Vestul Europei în perioada postbelică, propune acum ca Europa să ”dezlănțuie o orgie istorică a datoriilor și a cheltuielilor”, așa cum plastic a descris situația Charles-Henry Monchau, șeful diviziei Investiții a grupului bancar elvațian SYZ.
Banca Centrală Europeană ar urma să declanșeze o nouă tornadă a emiterii de hîrtii fără valoare numite bancnote euro, prin urmare inflația va urca din nou la cote înalte în UE, sărăcind și mai mult populația.
Datoriile vor crește, deficitele vor exploda. Și cine va plăti pentru a fi acoperite aceste deficite?
Populația, desigur.
După ce Ursula și compania i-au băgat pe europeni în foame (la propriu, numărul celor dependenți de băncile de alimente și de ajutoarele de încălzire în Vestul Europeni ajungînd la cote de neimaginat doar cu cîțiva ani în urmă), acum le pregătesc și niște politici de austeritate fără precedent, pentru ca Uniunea Europeană să poată risipi noi miliarde și miliarde în ”salvarea mediului” și îndustria de război deopotrivă.
E adevărat, revitalizarea industriei de război în Europa ar putea aduce și un impuls real economiei europene, dar oare nu deranjează pe nimeni de la Bruxelles că politicile lor seamănă atît de mult cu ”viziunea economică” propusă de Adolf Hitler în Germania interbelică?
Mai ales că de acest impuls economic se vor bucura cu precădere corporațiile din industria de război, în timp ce populația va rămîne să plătească oalele sparte.
Adio, Yevropeyskiy Soyuz!
Asta, desigur, dacă ”viziunea economică” propusă de Raportul Draghi și Comisia Europeană va ajunge să devină realitate. Lucru foarte puțin probabil însă.
Propaganda oficială a Comisiei Europene, în ciuda numeroaselor încercări de control drastic și total nedemocratic asupra comunicării publice din partea birocraților nereprezentativi de la Bruxelles, patinează tot mai puternic și și-a pierdut complet aderența la cetățenii de rînd din țările blocului comunitar.
Nici nu are cum să fie altfel. Sărăciți de politicile aberante impuse cu mînă de fier de Centrul reprezentat de o mînă de decidenți total nereprezentativi, europenii nu par a mai fi dispuși să mai suporte absurdul grotesc impus de Bruxelles ca politici oficiale.
Uniunea Europeană s-a confruntat deja în 2023 și 2024 cu cele mai numeroase și violente revolte de stradă din istoria sa, iar viitorul politic al lui Olaf Scholz și Emmanuel Macron, cei doi piloni principali pe care și-a clădit Ursula von der Leyen castelul ororilor, este practic zero, cei doi avînd mari probleme cu sprijinul popular în țările lor.
Ursula von der Leyen însăși a ajuns să se numească din nou singură șefă a Comisiei Europene, depășind în atitudine cei mai abjecți dictatori, fiind susținută doar de mafia politică din aparatele de partid și de stat ce formează așa-zisa clasă politică europeană.
Politicile Bruxellesului, paralele cu realitatea cetățenilor de rînd, nu au cum să mai continue fără să declanșeze mari schizme între țările europene, dar și între guvernanți și cetățeni.
Concluzia aparține economistului irlandez Philip Pilkington, ale cărui vorbe sînt cît se poate de elocvente: ”Europa va muri din cauza propriilor minciuni, așa cum s-a întîmplat și cu URSS-ul”.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com