0 6 minute 5 luni

Bogdan Alexandru Duca, analist politic

14.07.2025

Peisajul global al ajutorului pentru dezvoltare trece printr-o transformare semnificativă. Odată definit și dominat de instituțiile și prioritățile occidentale, acest sistem este remodelat de noi actori, noi așteptări și noi realități geopolitice. Una dintre cele mai importante și influente schimbări este apariția Chinei ca furnizor alternativ de dezvoltare, rescriind modul în care ajutorul este conceput, furnizat și evaluat în parteneriate în Sudul Global, atrage atenția o analiză publicată de China Daily.

Această schimbare nu înseamnă înlocuirea unui model cu altul. Semnificația sa este mai profundă decât atât. Fundamental, este vorba despre aliniere: realinierea cooperării pentru dezvoltare și a furnizării de asistență la nevoile și aspirațiile Sudului Global și alinierea parteneriatelor globale cu valorile și imperativele promovării sustenabilității, echității și păcii, esențiale pentru obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite.

Timp de multe decenii, regulile și cerințele ajutorului extern au fost stabilite de țările occidentale, în principal Statele Unite, Regatul Unit și alți donatori din Europa de Vest, conduși de Comitetul de Asistență pentru Dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, instituții precum USAID și Departamentul pentru Dezvoltare Internațională (DFID) din Marea Britanie, acum desființat, combinate cu instituții multilaterale precum Banca Mondială. Modelul de dezvoltare universală promovat de aceștia se baza pe condiționalitate, reforma guvernării și planificare tehnocratică. Acest model a contribuit la progrese în dezvoltare, de exemplu în domeniul sănătății și educației, dar are limitări critice care s-au intensificat în ultimii ani și s-au adâncit într-o criză majoră.

Ajutorul occidental este fragmentat, politizat și nu este în concordanță cu prioritățile beneficiarilor din Sudul Global. Un indicator al acestui lucru este desființarea USAID în cadrul doctrinei „America First” a administrației Donald Trump. În paralel, bugetul de ajutor al Marii Britanii va fi redus de la 0,5% la 0,3% din PIB-ul său în 2027, iar DFID a fost absorbit de Ministerul de Externe, Commonwealth și Dezvoltare – semnalând o orientare către diplomație în favoarea reducerii sărăciei. Miniștrii de finanțe din Germania și Franța au confirmat o deturnare similară de fonduri de la ajutor către apărare. În SUA, administrația Trump a pus capăt USAID și a plasat ajutorul sub auspiciile Departamentului de Stat, cu scopul de a-l valorifica ca instrument de concurență strategică cu China.

Proiectele active finanțate de donatori în Africa Subsahariană se duplicau adesea reciproc, iar unele erau interconectate. Acest lucru nu numai că este ineficient, subminând eficacitatea, dar este și debilitant și dezresponsabil, epuizând resursele financiare, umane și administrative limitate, dar și încrederea în sistem. În practică, ajutorul a consolidat dependența, în loc să permită autonomia.

În acest context, China a apărut ca un nou tip de partener strategic de dezvoltare. De la lansarea Inițiativei „Belt and Road” în 2013, China a mobilizat resurse pentru proiecte de infrastructură, energie și conectivitate în Sudul Global. Accentul s-a pus în mare măsură pe rezultate practice: poduri, drumuri, porturi și centrale electrice, adesea livrate înainte de termen, în limita bugetului și fără condiții reformiste, oferind guvernelor partenere spațiu politic pentru a-și defini căile de dezvoltare. Noile forțe productive de calitate sunt esențiale pentru dezvoltarea celei de-a patra Revoluții Industriale în Sudul Global. Recunoscând și răspunzând la acest aspect, China a integrat tehnologiile emergente în cooperarea sa Sud-Sud, sprijinind dezvoltarea economiilor digitale și a comerțului electronic.

Abordarea Chinei se bucură de o atractivitate crescândă în Sudul Global. Acest lucru nu ar trebui văzut ca o amenințare la adresa Occidentului, ci mai degrabă ca un semnal de trezire la realitate. Ajutorul pentru dezvoltare nu este un joc cu sumă nulă. Problema centrală nu este China versus Occident – ci fragmentare versus aliniere. Sudul Global are nevoie de parteneriate coordonate, respectuoase și echitabile, aliniate cu prioritățile naționale, facilitând transformarea pe termen lung. Aceasta înseamnă integrarea punctelor forte ale diferitelor modele, promovarea învățării reciproce și evitarea diviziunilor ideologice rigide.

Viitorul dezvoltării globale va fi modelat nu la Washington sau Bruxelles, ci din ce în ce mai mult la Beijing, Rio de Janeiro, New Delhi, Johannesburg și Jakarta, printre altele. Iar Sudul Global nu mai este doar un beneficiar – este un modelator al regulilor, scrie analiza China Daily.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole