Franța: O nouă diplomă de master în manipulare
Teodor Ionescu
28.03.2026
După introducerea educației emoționale, relaționale și sexuale (EVARS), a educației nutriționale și a educației privind tranziția ecologică, Ministerul Educației Naționale din Franța își îndreaptă acum atenția către informație – în detrimentul predării materiilor academice de bază. Luni, 23 martie, ministrul Edouard Geffray și-a anunțat intenția de a face din „educația media” una dintre noile sale priorități. În spatele acestei noi mode se află un nou proiect menit să modeleze mințile tinere sub pretextul educației. O analiză publicată de The European Conservative, analizează această ideologizare ascunsă sub denumirea de reformă a educației în Franța.
Ministerul a anunțat semnarea unui acord cu Arcom, autoritatea independentă de reglementare a mass-media, pentru a implementa o serie de inițiative educaționale destinate tinerilor.
Educația pentru mass-media, informație și cetățenie digitală este descrisă ca „o provocare cheie pentru a permite fiecărui elev să înțeleagă mai bine fluxul de informații, să își dezvolte gândirea critică și să adopte practici digitale responsabile”. Scopul școlilor franceze trebuie să fie „acela de a forma cetățeni iluminați, liberi și responsabili în lumea digitală”.
Încă o dată, Ministerul Educației Naționale vizează predarea care nu se încadrează în sfera competențelor de bază – cititul, scrisul și aritmetica – chiar dacă tinerii francezi continuă să rămână în urmă în clasamentele internaționale la toate materiile.
Mai mult, utilizarea Arcom ca partener educațional în acest domeniu ridică semne de întrebare – la fel cum programele de educație emoțională aleg în mod deliberat să coopereze cu organizații activiste a căror poziție progresistă este bine stabilită, cum ar fi Planned Parenthood. Arcom ar trebui să garanteze neutralitatea și obiectivitatea în mass-media, dar, în numeroase ocazii, și-a demonstrat părtinirea prin condamnările sale ideologice, vizând în special pozițiile sau invitații conservatori sau pur și simplu de dreapta din mass-media. Prin urmare, putem avea încredere că va asigura o abordare perfect monolitică în acest „program media”, care, cel mai probabil, va lua forma unei lecții de propagandă corectă din punct de vedere politic.
Instrumentele pentru formarea cu adevărat a unor cetățeni „iluminați, liberi și responsabili” sunt, însă, bine cunoscute: predarea limbii țării – în acest caz, franceza – la un standard înalt, astfel încât tinerii elevi să stăpânească conținutul pe care îl citesc și îl aud și să fie capabili să îl reproducă și să îl comenteze cu precizia oferită de o cunoaștere solidă a limbii, sintaxei și vocabularului; și predarea științelor umaniste – literatură, filozofie, istorie – care oferă copiilor și adolescenților mijloacele de a gândi, critica și evalua în lumina experienței și cunoștințelor marilor autori.
Însă aceste instrumente au fost devalorizate timp de câteva decenii în cadrul sistemului educațional, pe motiv că erau discriminatorii și încurajau reproducerea unor tipare burgheze, ca să nu spunem fasciste.
Gândirea critică se poate dezvolta doar atunci când se bazează pe îndrumare, autoritate și adevăr – puncte de referință solide care permit judecarea valorii informației. Cu toate acestea, aceste fundamente au fost atât de amănunțit criticate încât astăzi lipsesc în mare parte din mintea elevilor. Drept urmare, elevii rămân fără standarde clare de adevăr și dreptate cu care să evalueze avalanșa de informații cu care se confruntă zilnic.
Printr-o proliferare a atelierelor participative și a construcției haotice a cunoștințelor de către copii înșiși, am antrenat cu sârguință generații să conteste autoritatea, dacă nu chiar să o batjocorească în mod direct. Și totuși, suntem surprinși astăzi că generațiile mai tinere nu mai sunt capabile să separe grâul de neghină, permițându-se să fie măturate de „știri false” și alte forme de teorii ale conspirației. Nu înțeleg de ce ar trebui să-i acorde mai multă credibilitate lui Descartes decât unui utilizator TikTok sau de ce un articol din Le Monde ar fi mai relevant decât un videoclip postat pe Snapchat de fratele prietenei lor. Este de mirare, când profesorii le-au explicat la ore că Balzac era un bătrân și că rapperul Jul este o icoană muzicală la fel de valoroasă ca Mozart?
Această decizie a Ministerului Educației Naționale este, în cele din urmă, croită din aceeași pânză ca arsenalul represiv conceput pentru a controla rețelele de socializare. Reglementarea X și Facebook ar trebui să prevină răspândirea știrilor false, dar nimeni nu se gândește să redea științelor umaniste, culturii clasice și stăpânirii limbii statutul care le-a făcut odinioară bastionul suprem împotriva manipulării. Căci nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la motivațiile exacte ale promotorilor acestei „educații media”: nu este vorba de combaterea obscurantismului, ci de a ne asigura că sistemul educațional păstrează, conform propriilor criterii, un monopol asupra manipulării.
După cum a spus Joachim Le Floch-Imad – profesor și unul dintre ultimii avertizori care au atenționat despre prăbușirea sistemului școlar – atunci când a fost anunțată această „descoperire”, și anume cursurile de studii media: „Educația a devenit definitiv excepția, iar reeducarea norma”.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
