Cristina Danilov: Ce voi face dacă..?
Cristina Danilov, psiholog și scriitor de renume internațional
10.03.2025
Seară de weekend, sunt la o citronadă cu fiica mea la unul din localurile din Palas. Gheața plutește printre frunzele de mentă și bucățile de fructe în timp ce noi răsucim paiul în pahar pentru a stârni aroma lor. Pare un gest infantil, dar e pauza dintre gânduri și idei, momentul când le dăm răgaz să se regrupeze înaintea discuțiilor ce vor urma. Lângă noi, la aceeași masă, două doamne. Una, trecută de 55 de ani, cealaltă să tot aibă vreo 30-32 de ani. Par a fi prietene, colege de serviciu, vorbesc despre unul dintre șefi, destul de zgomotos. Tihna noastră mentală se stinge, gheața s-a topit, paiul se înfige vârtos într-o căpșună. „Dar pe aia cu nevastă-sa nu o știi, nu?” Cea tinerică se arată curioasă. „Când l-a prins nevastă-sa cu Lili, a fost circul de pe lume! Erau într-o garsonieră închiriată, prin centru, și a apărut femeia…Cică i-ar fi spus șoferul, nea Milică, e un fel de rudă cu ea. El a văzut toată faza. Fraierul a deschis ușa, o fi zis că e proprietarul, iar asta când a văzut-o pe Lili în pat, a prins-o de păr ca turbata și a tărăt-o până la lift. Șeful gol pușcă, cică, urla lângă lift, ”nu e ceea ce crezi!”. Femeile râd. „Dar s-au împăcat”, a spus, cu jumătate de gură, tinerica. I-am văzut la Gală, alaltăieri, păreau ok. „S-au împăcat, așa se aude, dar acum e alta! Cum, nu ai aflat? Sunt de mai bine de o lună împreună. Aia nouă de la contabilitate… Blonda.” Femeile râd, din nou, în hohote. „De multe ori, spune tinerica, mă gândesc ce aș face eu dacă al meu m-ar înșela…”
„Ce voi face dacă?”… o întrebare pe care ne-o punem adeseori. După acest „dacă” se poate formula absolut orice, orice problemă, orice situație în care se află o persoană. Ce voi face dacă mă părăsește iubitul pentru alta? Ce voi face dacă analizele medicale nu ies bine? Ce voi face dacă nu rezistă coafura la nuntă? Ce voi face dacă îmi pierd serviciul? Și această persoană, de cele mai multe ori, poate să nu știe ce să facă în această situație, ce decizie să ia, ce anume să întreprindă pentru a salva situația, a rezolva totul și a face față problemelor. Starea psihologică a unei astfel de persoane poate varia, în funcție de caracterul său și de experiențele din viața sa. În unele cazuri, când oamenii nu știu ce să facă, au accese de panică, în altele, se sperie ori se înfurie, în altele, experimentează o stare de deznădejde și cad în apatie, apoi în depresie. Și, doar în puține cazuri, o persoană își găsește puterea nu numai să întrevadă răspunsul la aceste întrebari, ci și să efectueze acțiunile care sunt necesare pentru a salva inteligent situația.
Educația noastră se construiește pe căutarea cunoștințelor în lumea exterioară. Studiem încă de la naștere experiențele altor oameni pe care apoi le aplicăm în viață. Dar uneori, vedem că lecțiile primite nu ajută prea mult, pur și simplu, nu funcționează în cazul nostru. Sau, mai degrabă, este pur și simplu imposibil să folosești lecțiile altora. Pe de o parte, pentru că nu există cunoștințe despre situația cu care s-au confruntat alții, situația noastră este unică astfel încât nu există nicio modalitate de a găsi exemple similare pentru a înțelege cum să acționăm cel mai bine. Pe de altă parte, soluțiile altora nu ni se potrivesc nouă.În astfel de cazuri, mai rămâne un singur lucru: să cauți răspunsurile necesare în interioritatea ta și să oferi răspunsuri prin prisma personalității tale și a problemei tale. Întrebările de tipul „Ce voi face dacă…” sau „Ce o să fac atunci când…” sunt de obicei îndreptate către lumea exterioară. Dar, așa cum spuneam, nu întotdeauna găsim răspunsurile în apropierea noastră, ci doar în noi înșine. O femeie, vedem, și-a găsit soțul în brațele altei femei. Ar putea fi această experiență a soției înșelate un model demn de urmat? Poate unii ar spune că da. Și chiar ar aplica o aceeași corecție într-un caz similar. Ce ar avea în comun cu femeia înșelată? Caracterul, educația precară, răspunsul similar al impulsurilor, toleranța scăzută la frustrare, dispoziția spre violență, chiar dependența de soț. Dar mulți alții ar alege o altă cale, una care să se potrivească cu modul lor de a privi relațiile, una care să nu contravină educației sale sau cu respectul de sine. Desigur,dacă luăm în considerare povestea noastră de azi, corecția și-a aplicat-o singură, soțul continuă să o înșele nestingherit, iar ea continuă, la rându-i, să rămână o nefericită într-o relație de care trage cu dinții. Adevărata victimă e ea, în ciuda eforturilor ei de a-și menține căsnicia și a găsi vinovați. „Circul de pe lume” este specialitatea ei. Prin circ, exprimat prin violență, crede ea, va recupera ce a pierdut sau poate chiar nu a avut niciodată. Un asemenea model nu poate fi urmat. Dar dacă, de exemplu, vrei să înțelegi ce să faci dacă te doare capul, atunci ar fi totuși mai înțelept să cauți informații despre acest subiect în exterior, să contactezi un medic, astfel încât el să îți spună ce medicamente să iei și poate chiar vei trece la examinări mai atente asupra sănătății.Poți cere o pastilă la farmacie. În general, nu este nevoie să reinventezi roata aici, nu este nevoie să ajungi cu propria ta minte la ceea ce se știe deja și la ce poate fi folosit pentru a rezolva rapid problema apărută. Găsești un răspuns aplicat de alții și îl aplici și tu. Simplu, rapid, eficient.
Dar dacă ai probleme pe plan sentimental, ca în exemplul cu adulterul, atunci răspunsul nu ar trebui întotdeauna căutat în lumea exterioară. În aceste cazuri, trebuie să gândești cu mintea ta și, prin urmare, să-ți asumi responsabilitatea pentru decizia pe care o iei, și nu doar să copiezi deciziile sau acțiunile altora. Pentru că situația cu relația ta poate fi unică în multe privințe sau chiar în orice, și, pur și simplu, nu există sau nu poți găsi un exemplu similar din viața altor oameni pentru a afla cum trebuie să acționezi corect sau ce anume nu ar trebui făcut. Ceva asemănător, da, poate, ca topic, dar nu o situație complet identică. Prin urmare, va trebui să vă gândiți la ce este mai bine să faceți pentru a vă salva căsnicia. Sau pentru a renunța la ea. De asemenea, când e vorba de relații, nu poți impune complet experiența altcuiva în viața ta, va fi o abordare neconformă care te poate duce la greșeli fatale. Soții sau soțiile pot înșela dintr-un motiv, – fie nu sunt compatibili în pat, fie au o relație de subordonare care le permite excese și derapaje sentimentale fără a da prea multă socoteală acasă, fie nu se mai iubesc, fie nu se respectă îndeajuns, pot fi multe motive pentru comportamentul lor. O problemă de care trebuie să ținem cont e că alți oameni, împărtășindu-și experiența cu noi, de cele mai multe ori o distorsionează, transferând toată responsabilitatea pentru problemele din viața lor personală exclusiv partenerului lor pe care îl consideră agresor, iar ele, în general, victime ale situației. Ei bine, cum te poți baza pe o experiență atât de distorsionată, fără să cunoști adevărul relației celor doi, pentru a rezolva o problemă atât de importantă pentru tine? Nu, aici trebuie neapărat să gândești singur, ținând cont de experiența altor oameni, dar fără a te baza pe modul lor de a rezolva problema.
De multe ori, oamenii vin la psiholog așteptând ca după o oră să iasă din cabinet cu soluția salvatoare. Cele mai multe întrebări sunt de tipul „Ce voi face dacă…” Cei mai mulți cred că psihologul are o carte cu răspunsuri minune, cu soluții salvatoare pe care le oferă la cerere clienților săi. Ce voi face dacă îl prind cu alta în pat? Și psihologul spre stupoarea ta nu îți oferă sfaturi. Îți pune tot felul de întrebări pe care le consideri de multe ori ciudate. Și care, s-ar putea să te irite, fiindcă survolează intimitatea ta, lucruri pe care le ții acolo, în suflet, ascunse, evenimente neplăcute din relația pe care tu o oferi publicului cosmetizată. Nu-ți spune „Ce să faceți, stimată doamnă, apoi, când îi prindeți, îi ciufuliți bine pe amândoi!” sau „Mergeți a doua zi la Tribunal și divorțați! Așa ceva e inadmisibil!” În acele momente, întrebările lui te ajută să îți trasezi singur destinul. Îți definești soluția de care ai nevoie. Bineînțeles, ai nevoie de experiența altor oameni pentru a înțelege ce te așteaptă dacă urmezi cutare sau cutare drum, dacă iei cutare sau cutare decizie. Dar ce este mai bine pentru tine și cum ai nevoie de experiența altora – doar tu poți decide, nimeni altcineva. Prin urmare, atunci când decide cum să trăiască, cum să rezolve o problemă, o persoană trebuie să-și asume întreaga responsabilitate pentru o astfel de alegere. Asta dacă vrea să nu regrete nimic mai târziu.
Există ceva care ne împiedică adeseori să luăm o decizie potrivită situației noastre. Acestea sunt emoțiile. Ce emoție te-ar face să apelezi la experiența femeii din povestea noastră, de exemplu, să consideri aceasta ca fiind cea mai potrivită în situația ta: frica, panica, rușinea, teama că nu vei mai putea face nimic, că viața ta va fi altfel după evenimentul neplăcut al trădării? Prin urmare, trebuie neapărat să-ți dai seama ce emoții ai în situația respectivă. Fie intri în panică pentru că nu știi ce să faci pentru a rezolva problema, fie ți-e teama că nu vei putea schimba nimic și că ai pierdut totul. În caz de panică, emoțiile te împing să iei decizii eronate. Să faci fapte reprobabile de care apoi să te rușinezi. În asemenea situații, e necesar calmul până când se întâmplă ceva care să ofere un gând valoros. Și , întotdeauna, acest gând apare.
Modalitatea de a găsi un răspuns potrivit în situațiile dificile constă în capacitatea noastră de a aștepta. E ca și cum ai lăsa viața să intre pentru câteva clipe în pauză, ca atunci când am învârtit eu paiul în citronadă, pentru a te gândi la scenariul ei viitor, pe care îl vei scrie singur. Nu trebuie să așteptăm ca răspunsul, soluția, ajutorul să vină turnate mănușă și nici ca situația să se rezolve de la sine, după principiul „timpul le rezolvă pe toate”, fără niciun efort din partea noastră, deși acest lucru se mai întâmplă uneori. Ci, trebuie să așteptăm până când creierul, psihicul se obișnuiește cu noua realitate, cu situația pe care o traversăm, când începem să luăm în considerare această situație ca fiind nu doar acceptabilă ci, să spunem, permisă. Ei bine, veți spune cum să iau în considerare faptul că situația e normală, când ea îmi dă bătăi de cap? E normal să-mi găsesc soțul în pat cu alta? Am putea răspunde: totul se întâmplă în viață, nu? Uneori, ceva merge contrar dorințelor și așteptărilor noastre. Trebuie să ne împăcăm cu asta, nu e totul perfect, nu e totul liniar, nu trăim în iluzii, puf roz și fantezie. Traversăm din când în când și perioade dificile, intrăm în relații dificile, unele nepotrivite, avem nu doar noroc, glorie și bucurii, ci și ghinion. Apoi creierul, mintea ta se vor calma și vor începe să lucreze normal cu această situație. Nu va fi nicio panică, nicio agitație, nici o nervozitate care să ne facă să facem greșeli. Psihicul nostru va începe lucrul cu ceea ce avem. O căutare a răspunsurilor atât în exterior, cât și în interiorul nostru.
Această pauză, de care spuneam, te va proteja de astfel de acțiuni care la început ți se vor părea corecte, pur și simplu, pentru că ele sunt primele care îți vin în minte. Oamenii în situații de criză, la nervi, în impas, fac ceea ce sunt obișnuiți să facă, pentru că ei nu știu nimic altceva să facă. De exemplu, militarii luptă, credincioșii se roagă, comedianții glumesc, bucătăresele fac borș pentru că asta sunt obișnuiți să facă acești oameni, inclusiv în situațiile în care nu știu ce să facă. Fiecare face ceea ce a fost învățat. Dacă ai fost învățat sau ai văzut la altul că ucide muștele care dau târcoale fripturii, le vei ucide și tu, nu vei lua friptura de pe masă s-o bagi în frigider, nici nu o vei acoperi cu un șervet. O lași acolo pe masă și vei plesni, plin de nervi, muștele din jurul farfuriei toată ziua. Așa se întâmplă și într-o relație, dacă celălalt comite adulter, vei distruge mobila din casă, vei sparge toate farfuriile, îl vei sudui și blestema, îi vei duce ținând-o de păr iubita până la liftul blocului unde l-ai găsit cu ea făcând sex. Pentru că așa ai văzut la alții. Iar tu vei rămâne cu aceeași problemă. Dacă nu va fi Lili, va fi contabila. Dacă nu va fi ciufuleala, va fi o luptă continuă, nu cu rivalele tale, ci cu tine însăți. Pănă vei înțelege că răspunsul la întrebarea „Ce voi face dacă?” e doar la tine. Iar tu ai, dacă faci o mică pauză între gânduri, răspunsul cel mai bun.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
