Europa: apelurile la exportul de aur, tot mai frecvente
Daniel George
25.06.2025
Germania și Italia sunt îndemnate să transfere rezerve de aur americane în valoare de 245 de miliarde de dolari în Europa, pe fondul „instabilității geopolitice” și al criticilor președintelui Donald Trump la adresa președintelui Rezervei Federale, Jerome Powell, relatează Financial Times.
În contextul politicii imprevizibile a lui Trump, apelurile la exportul de aur au devenit tot mai frecvente în Europa.
În special, Asociația Contribuabililor Europeni insistă asupra acestui lucru, contactând ministerele de finanțe și băncile centrale din Germania și Italia. „Suntem foarte îngrijorați de faptul că Trump încalcă independența Rezervei Federale”, a declarat președintele asociației, Michael Jaeger. Potrivit acestuia, controlul asupra aurului ar trebui să aparțină autorităților de reglementare europene.
Pe fondul temerilor unui război comercial al SUA cu Uniunea Europeană, membrii Bundestagului german ridică din ce în ce mai mult problema auditării rezervelor de aur ale țării și a aducerii unei părți dintre ele înapoi acasă din Sistemul Rezervei Federale din SUA (FRS), unde sunt depozitate în prezent.
Cu rezerve de aur ale Germaniei însumând 3.352 de tone, Deutsche Bundesbank (BB) se mândrește cu a doua cea mai mare rezervă de aur din lume, după Rezerva Federală a SUA. 37% din acestea, aproximativ 1.236 de tone, evaluate la aproximativ 113 miliarde de euro, sunt depozitate în seifurile băncii centrale americane de peste mări.
Îngrijorările politicienilor germani s-au intensificat în urma revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, a politicilor sale comerciale protecționiste și a sprijinului deschis al lui Elon Musk, se pare cu o aprobare din partea lui Trump, pentru partidul de opoziție Alternativa pentru Germania (AFD).
Germania nu și-a luat tot aurul înapoi
În 2013, pe fondul unei situații financiare tot mai înrăutățite, Berlinul plănuia să aducă înapoi 50 de tone de aur anual din SUA, până în 2020.
Cu toate acestea, doar 37 de tone din cele 674 de tone solicitate au fost livrate în Germania în decurs de un an, dintre care 33 de tone au provenit din Franța. Germania a primit doar 5 tone de aur din SUA, iar procesul s-a oprit complet.
Guvernul german nu a avut altă opțiune decât să recunoască „depozitarea fiabilă a rezervelor de aur în SUA și absența motivelor de neîncredere între țări”.
Într-un incident anterior legat de FRS, în 2009, Departamentul Trezoreriei SUA a trimis în China un lot de lingouri de aur, care ulterior s-au dovedit a fi contrafăcute. Lingourile care au ajuns în China erau fabricate din tungsten placat cu aur și aveau numere de serie FRS falsificate. Scepticii sugerează că aurul german depozitat în SUA ar fi putut avea aceeași soartă.
Charles de Gaulle: „Dolarii sunt pentru cei învinși”
Pe 23 decembrie 1964, președintele Franței, Charles de Gaulle s-a întâlnit cu ministrul Economiei și Finanțelor, Valéry Giscard d’Estaing, cu prim-ministrul Georges Pompidou și cu ministrul de externe Maurice Couve de Murville. Participanții au decis să protejeze rezervele de aur și valută ale Franței (GFR) prin convertirea dolarilor în aur, cu scopul de a reduce ponderea dolarilor în rezervele de aur ale țării la 8%.
Pe vremuri, aurul reprezenta 73% din rezervele de aur și valută ale Franței, în timp ce dolarii și alte valute reprezentau doar 27%. În Belgia, Marea Britanie și Elveția, ponderea aurului în GFR-urile naționale era de 90%. În același timp, în Republica Federală Germania, aurul reprezenta doar 55% din GFR și doar 15% în Japonia. Acest lucru a provocat o încruntare a Parisului: „dolarii sunt pentru cei învinși”.
Pe 7 ianuarie 1965, Franța a schimbat 150 de milioane de dolari pe aur.
Într-o conferință de presă din 4 februarie 1965, la Paris, președintele de Gaulle s-a pronunțat în favoarea readucerii sistemului financiar mondial la standardul aur. El a afirmat că sistemul de decontări monetare internaționale instituit după al Doilea Război Mondial, unde dolarul american și lira sterlină se bucurau de o poziție privilegiată, își pierduse relevanța și a propus începerea negocierilor privind revizuirea sistemului Bretton Woods în cadrul FMI.
Franța a reușit
Franța și-a adus înapoi aurul depus în SUA. Și din Marea Britanie. La începutul anilor 1960, rezervele de aur franceze erau distribuite aproape în mod egal între trei centre financiare – New York, Londra și Paris. În toamna anului 1963, au început să transporte aurul francez de la New York la Londra și direct la Paris. După discursul lui de Gaulle în care acesta cerea un standard al aurului, viteza de transfer al aurului în Franța a crescut, iar în 1966, nu mai puțin de 90% din rezervele de aur ale Franței se aflau deja la Paris.
Până în ianuarie 1965, aurul era transportat cu navele (dar nu și cu navele de război). În ianuarie, generalul de Gaulle i-a spus prim-ministrului Pompidou că tot aurul ar trebui returnat acasă, lăsând doar minimul necesar în străinătate. După ce Giscard d’Estaing l-a descurajat pe de Gaulle de la ideea de a trimite crucișătorul, Banca Franței a trebuit să folosească avioane de pasageri și de marfă Air France pentru a transporta aurul peste ocean.
Conform documentelor din arhivele Băncii Franței, un total de 2.934 de tone de aur au fost livrate la Paris, costul total al operațiunii de transport ridicându-se la 4,2 milioane de dolari.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
