Georgiana Arsene, director New York Magazin România
03.07.2024
Directorul Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România, Maximillian Marco Katz, a vorbit, în cea de-a doua parte a interviului acordat publicației New York Magazin România, despre o situație gravă și, aparent, fără ieșire, din pricina – culmea! tocmai a celor care ar fi trebuit să vegheze la respectarea legii.
Prima parte a interviului poate fi urmărită aici.
Georgiana Arsene: Legislația actuală din România este suficientă pentru combaterea manifestărilor antisemite? Observăm că sunt și anumite publicații online care au discurs antisemit și care nu sunt sancționate. Știm foarte bine că o serie de bloguri, o serie de site-uri au fost închise pe diverse motive, deși ele nu încălcau în vreun fel sau altul legislația. Au fost luate niște decizii și acele site-uri au fost închise. Vedem, pe de altă parte, că site-uri, publicații online cu un puternic discurs antisemit sunt lăsate efectiv în pace.
Maximillian Marco Katz: În România există un pachet legislativ extrem de bine conceput care a fost conceput timp de 20 de ani. Am început cu acest lucru din 2002, atunci când a fost creat și Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, un pachet care a început cu OUG nr. 32/2002 și care, de atunci, s-a dezvoltat într-un număr de legi care acoperă toate aceste infracțiuni comise pe tema antisemitismului și a negaționismului. Negaționismul înseamnă negarea Holocaustului, într-o formă sau alta. Există acest pachet. Ceea ce nu există este dorința de a-l implementa. Nu polițiștii, nu procurorii, nu judecătorii nu sistemul juridic își dorește implementarea acestui pachet legislativ. Acest lucru îl vedem în urma sesizărilor pe care noi le-am trimis sesizări care sunt purtate dintr-un sertar în altul, la care se răspunde în 2 peri, la care se răspunde într-un mod absolut rușinos pentru instituțiile care răspund, pentru că răspund în așa fel încât nouă să ne fie foarte greu să identificăm la care dintre sesizări ei răspund și, dacă noi insistăm, la urma urmei, de obicei, aceste sesizări primesc NUP-uri. Ele sunt, pur și simplu, respinse. Din cauza aceasta spun că lipsește dorința instituțională și a oamenilor care ar trebui să implementeze aceste legi de a le implementa. Nu are a face câte avertizări, câte sesizări câte discuții am avut pe această temă. Nimic nu se schimbă în România în ceea ce privește implementarea legilor împotriva antisemitismului și negaționismului. Așa cum ați spus dumneavoastră, mediul online colcăie, pur și simplu, de tot felul de publicații online, tot felul de mesaje online, tot felul de clipuri video. Noi încercăm să facem o listă. Deja am strâns… sute de link-uri către tot felul de astfel de mesaje, mesaje care sunt propagate liber în mediul online și care ajung în orice colț al al lumii și către orice om care vorbește sau înțelege limba română sau nu, iar nimeni nu face nimic pe această temă, în ciuda faptului că se anunță în mod repetat că România implementează, că ia măsuri și că a devenit un model în ceea ce înseamnă combaterea antisemitismului. Nu! România nu este un model în ceea ce privește combaterea antisemitismului. România este un model în implementarea programelor educaționale în ceea ce privește prezervarea memoriei victimelor Holocaustului. Acest lucru este un component al combaterii antisemitismului și el vine la pachet cu implementarea legislației. Atât timp cât implementarea legislației va lipsi, România nu este un model de combatere a antisemitismului, în ciuda faptului că toți repetă această sintagmă în mod automat. Atunci când se prezintă realizările pe teme care sunt distribuite de la Bruxelles, atunci, în mod automat, totul se transformă în combaterea antisemitismului și, din această cauză, avem rezultatele pe care le avem astăzi și în Germania, și în România, și în Europa și în SUA, pentru că toți se îmbata cu apă pe această temă.
Georgiana Arsene: Este antisemitismul o formă de control social?
Maximillian Marco Katz: Antisemitismul nu este o formă de control social, dar este o formă de manipulare a opiniei publice. O formă foarte facilă de manipulare, pentru că există idei preconcepute, oamenii, cumva sunt… nu știu cum… pentru că într-o societate unde nu există evrei în care oamenii nu întâlnesc evrei, într-o societate unde nu există o interacție între evreii români și români, tineri, generații de tineri, au aceste idei preconcepute. Și atunci mă întreb de unde. Iar singurul răspuns pe care îl am este: de acasă. Cei 7 ani de acasă. Aud aici o vorbă, acolo o vorbă și, în acest fel, se creează această idee preconcepută care, după aceea, este manipulată de cei care folosesc antisemitismul în scopuri în special politice.