Panică la Bruxelles. Noile sancțiuni contra Rusiei au divizat UE
Ștefan Ion
26.07.2026
Un nou pachet de sancțiuni a scos la iveală neputința și dezbinarea din UE, scrie William Nattrass, jurnalist britanic și lucrează la Praga, pentru UnHerd. În încercarea de a-și proteja economiile, statele membre au negociat tot mai multe excepții. În cele din urmă, Bruxellesul a demonstrat că nu mai este capabil să își folosească potențialul economic pentru atingerea unor obiective globale.
Joi dimineață, ambasadorii Uniunii Europene au aprobat cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, însă entuziasmul a fost vizibil temperat. Declarația președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, potrivit căreia sancțiunile „continuă să slăbească bazele economice ale campaniei militare a Rusiei”, nu a convins pe nimeni, mai ales după câteva zile de negocieri dezamăgitoare și haotice, în cadrul cărora statele au urmărit mai degrabă să obțină cât mai multe excepții avantajoase decât să găsească puncte comune.
„Piesa principală” urma să fie înghețarea plafonului de preț pentru petrolul rusesc la 44 de dolari pe baril pentru încă 12 luni, în scopul limitării avantajelor de care Moscova beneficiază în urma fluctuațiilor de pe piața mondială a energiei. Însă Bruxellesul a renunțat deja de bunăvoie la aproape toate pârghiile sale de influență, reducând drastic importurile sau chiar interzicându-le complet, în timp ce Moscova își dezvoltă noi piețe și își reduce dependența de serviciile europene. Sancțiunile vor viza, de asemenea, navele flotei din umbră, rafinăriile de petrol, alte zeci de instituții financiare ruse (32 dintre acestea vor fi deconectate de la sistemul internațional SWIFT), precum și persoane fizice și juridice care sprijină operațiunea militară specială din Ucraina.
Totuși, propunerile au întâmpinat rezistență, deoarece contraveneau intereselor economice naționale ale statelor membre. Grecia era cât pe ce să blocheze întregul pachet de sancțiuni din cauza interdicției propuse privind livrările de gaz rusesc de către companii din UE către țări din afara Uniunii. Grecia este unul dintre cei mai mari exportatori de GNL din Europa și se teme pentru cota sa de pe piața mondială. În cele din urmă, părțile au convenit asupra prelungirii automate a contractului cu un an, iar principala companie greacă de transport maritim, Dynagas, care operează o parte semnificativă a navelor-cisternă ce deservesc importanta uzină rusă „Yamal LNG” din nordul Siberiei, va continua livrările de gaz rusesc în afara Uniunii.
A devenit deja o obișnuință ca fiecare nou pachet de sancțiuni să fie inevitabil atenuat pentru a evita veto-ul unor state membre. Anterior, Ungaria și Slovacia au jucat rolul Greciei în problema resurselor energetice rusești, iar Belgia în chestiunea activelor înghețate și a comerțului cu diamante. Cum Viktor Orbán, cel care a pus mereu piedici, nu mai poate servi drept țap ispășitor convenabil pentru ceilalți lideri, iar sancțiunile cele mai ușor de adoptat au fost deja introduse de mult timp, prioritatea statelor devine treptat protejarea propriilor interese, și nu exercitarea unei presiuni maxime asupra Kremlinului, scrie jurnalistul britanic.
Deși Grecia a fost principalul stat care a provocat tensiuni, obiecțiile și lipsa de consens din partea altor țări au făcut ca pachetul final să devină doar o umbră palidă a ceea ce fusese propus inițial. Bulgaria a obținut excluderea Patriarhului Kirill, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, de pe lista persoanelor vizate de sancțiuni. Ministrul bulgar de Externe, Velislava Petrova-Chamova, și-a justificat astfel poziția țării: „Prin introducerea unor sancțiuni cu un caracter pur simbolic, dar fără consecințe economice pentru Rusia, riscați să provocați o intensificare a retoricii antieuropene într-o țară ortodoxă răsăriteană precum Bulgaria.”
Țările baltice au încercat să interzică intrarea în Uniunea Europeană a cetățenilor ruși care au participat la acțiuni militare, însă Franța, Italia și Grecia s-au opus. În cele din urmă, statele membre nu au reușit să ajungă la un acord nici măcar în privința peștelui: interdicția propusă asupra importurilor a trebuit să fie retrasă, deoarece Germania nu a vrut să renunțe la importurile de eglefin rusesc, iar Polonia și Portugalia au obținut continuarea livrărilor de pollock și, respectiv, cod din Rusia.
Faptul că Uniunea Europeană dorește cu adevărat să afecteze economia Rusiei nu poate fi pus la îndoială, însă negocierile în sine transformă toată retorica grandilocventă a liderilor europeni într-o caricatură. Dacă Friedrich Merz consideră într-adevăr operațiunea militară specială a Rusiei drept „un război împotriva democrației și libertății noastre”, atunci guvernul său ar trebui cel puțin să accepte riscurile politice generate de scumpirea eglefinului.
Insistența cu care Uniunea Europeană adoptă, de fiecare dată, pachete de sancțiuni diluate joacă în favoarea Kremlinului. Vladimir Putin poate afirma că economia Rusiei rezistă cu succes oricăror restricții, indiferent câte pachete de sancțiuni adoptă Bruxellesul. Uniunea Europeană susține că „îl lovește pe Putin în punctul cel mai sensibil”, după cum afirmă șefa diplomației europene, Kaja Kallas, însă, în același timp, nu se poate lipsi nici măcar de codul rusesc.
Și mai îngrijorător pentru Bruxelles este faptul că negocierile privind sancțiunile evidențiază prăpastia dintre dorita „autonomie strategică”, care presupune centralizarea tot mai accentuată a procesului decizional în mâinile UE, și realitatea incomodă a intereselor naționale divergente. Disputele aprinse privind pollockul și patriarhii demonstrează că Uniunea Europeană nu va putea niciodată să își folosească puterea economică pentru a rezolva probleme globale fără a încălca suveranitatea statelor sale membre, mai notează UnHerd.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
