Vedere din Liban: Siria și dezmembrarea lumii arabe…
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
15.12.2024
În ciuda dreptului clar al sirienilor de a-și apăra secularitatea modului lor de viață, obiectivul Occidentului este de a dezmembra statul sirian, de a modifica structura puterii și de a crea noi entități demo-geografice, cum ar fi o confederație a kurzilor sirieni și irakieni, care, în prezent, este coșmarul Turciei, scrie „Al Mayadeen”.
Zone specifice ar putea fi, de asemenea, depopulate, ceea ce ar putea fi apoi folosit, așa cum s-a făcut cu druzii, pentru a le repopula cu creștini sirieni și poate cu creștini din Liban. Alți creștini ar părăsi Levantul cu totul. Alawiții ar avea apoi un alt stat, legat, poate, de Iran.
Planul este de a distruge statul arab modern al Siriei, care a apărut după Primul Război Mondial și în anii 1940 și, acolo unde este posibil, de a înființa noi state religioase (similare Israelului). În acest fel, puterea arabă și, o dată cu ea, ideologia panarabă a lui Michel Aflaq și Antun Sa’ade (ambii creștini arabi) și a lui Nasser din Egipt ar dispărea, scrie sursa citată.
Acest proces a început când, în 1978-1999, sub Sadat, Egiptul a semnat așa-numitul „tratat de pace” cu „Israelul” și a fost urmat de distrugerea Libanului în 1982, de a doua Intifadă în 1987 și de preluarea economică a Irakului în 2003. Aceasta a fost urmată apoi în Libia de preluarea petrolului și a gazelor în 2011. Prin urmare, pentru a menține hegemonia americano-israeliană, Occidentul trebuie să alinieze statele pe criterii sectare (sunniți-șiiți), mai degrabă decât pe baza panarabismului. Într-adevăr, acest proces a fost stimulat după ocuparea Irakului și răsturnarea partidului Ba’ath.
În practică, ceea ce se întâmplă acum în lumea arabă este o „corecție” a acordului Sykes-Picot din 1916, când principalele puteri coloniale, Marea Britanie și Franța, au trasat granițele actualelor state arabe și și-au instalat propriii agenți arabi. Aceste planuri neocoloniale în curs de desfășurare includ dispoziții pentru ca oricare două sau mai multe partide arabe să lupte împotriva regimului sirian și să continue să lupte până în momentul în care fiecare stat va fi dezmembrat și fracturat în 2-3 state, pe baza liniilor sectare. Atunci, elitele coloniale pot continua să adune bogățiile pentru că, la urma urmei, mentalitatea imperială nu s-a schimbat aproape deloc.
Orientalilor occidentali le place să își imagineze ce trebuie să se întâmple pentru ca interesele lor în Orient să fie servite. Ei încep prin a eticheta lumea arabă drept „Orientul Mijlociu”, ca și cum ar fi doar un reper geografic plasat doar în raport cu locul în care se află ei înșiși. Pentru a-și asigura furtul planificat, ei inventează termeni pentru a ofusca și a-și justifica acțiunile militare secrete sau deschise. Cu toate acestea, serviciile lor de securitate/informații nu reușesc întotdeauna să prevadă evoluțiile din lumea arabă, cum ar fi Intifada din 1987. Cu toate acestea, elitele lor de putere superficiale și ignorante nu încetează niciodată să creeze nume și procese noi, dintre care cel mai recent este numirea a ceea ce a început în Tunisia drept „Primăvara arabă”, punctează Al Mayadeen.
Publicația citată atrage atenția asupra faptului că tot ce se întâmplă în unele state arabe și în lumea arabă nu este o „primăvară”: este un proces reacționar care va reveni, așa cum au experimentat SUA în Afganistan, unde SUA au creat și au sprijinit aceiași jihadiști împotriva cărora au luptat ulterior.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
