0 5 minute 5 luni

Daniel George

21.10.2024

„Suntem mai sălbatici decât aztecii?” – se întreabă David Mamet, într-un editorial publicat pe site-ul UnHerd.

David Mamet este un dramaturg, regizor de film, scenarist și autor american. A primit Premiul Pulitzer pentru „Glengarry Glen Ross”, o piesă de teatru scrisă în 1984, care opt ani mai târziu a servit ca scenariu pentru un film cu Al Pacino, Jack Lemmon și Kevin Spacey.

Filmul „Planeta Maimuțelor”, realizat în 1968, se încheia cu o imagine șocantă: Statuia Libertății pe jumătate scufundată, dezvăluind o viitoare lume distopică. Revelația a făcut parte din conștiința occidentală de ceva timp. Biblia avertizează continuu că dacă Țara nu are sabatele ei, Domnul le va impune. Este un punct fix al conștiinței occidentale că într-o zi Occidentul, ca orice altă civilizație, va muri.

Karl Marx nu și-a dus ecuația până la capăt. Căci dacă ar fi necesară forța pentru a înlocui capitalismul cu comunismul, ar fi necesar să se asigure continuarea acestuia. Țarul Nicolae a fost înlocuit de Stalin, iar Batista de Castro. Regele Filosof (conceptul lui Platon) nu apărea în buletinele de vot deoarece în Grecia Antică nu erau buletine de vot. Oamenii au fost „mântuiți” prin impunerea unei forțe – nu mai puțin necesară după mântuirea lor neconvinsă.

În „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, pompierii viitorului există pentru a da foc cărților, a căror citire sau deținere devine o crimă. Cărțile sunt, astăzi, cenzurate și interzise de forțele distructive, iar în curând, se va ajunge la ardere. Astăzi ard steaguri. Bucuria furiei licențiate a forțelor distructive este sporită de unitatea lor cu un zeitgeist sau cu spiritul timpului.

Generațiile viitoare, care manifestă pentru istorie un interes de chibiț, vor considera că actuala generație a fost la fel de proastă și intermitent norocoasă, ca orice altă civilizație pierdută. Oamenii viitorului vor vedea epoca actuală așa cum ne uităm noi azi la Ninive și Tir, sau la vânătorii-culegători din Pacific. O epocă în care omenirea a făcut tot ce a putut, în timp ce s-a luptat nu numai cu natura și dezastrele, ci și cu propria natură umană.

Va fi considerată nebunia acesto ani mai sălbatică decât măcelurile aztecilor, soldate cu 20.000 de victime anual? Este economia de azi mai absurdă decât distrugerea surplusului de către Haida prin înmuierea lui Potlach? Va fi văzută mutilarea genitală a copiilor ca fiind mai puțin sălbatică decât clitoridectomia Islamului sau sub-incizia triburilor africane? Proclamația feroce de către stânga a primatului avortului, al transsexualismului și al neprocreării este rugăciunea de ispășire: „Îmi voi renunța la dreptul la descendență: dar cruță-mă”. Rugăciunea lor este recunoașterea faptului că ceva este îngrozitor de greșit.

Astăzi, nu suntem pur și simplu martori, ci participăm la o deplasare civilizațională. Suntem prea aproape ca să înțelegem cu ușurință ce se întâmplă. Înțelegem numai jocul de forțe inteligibile: stânga vs dreapta; Islam vs creștinism; Comunism vs Capitalism. Suporturile și entuziasmele însoțitoare vor fi la fel de derutante pentru viitorii savanți precum războaiele intestine ale creștinismului, pe puncte de doctrină. „Răspunsul Gretei Thunberg la schimbările climatice” va fi înțeles ca un analgezic: tratarea provocărilor intelectuale prin reducerea educației.

Care este „tratamentul” pentru declinul nostru civilizațional? Nu există „leac”, pentru că declinul se află într-o progresie organică. Nu ne putem întoarce la clasa muncitoare sănătoasă, sindicalizată, a industriei americane din anii ’50, ci mai degrabă la tehnicile de cultivare prin tăiere și ardere ale aborigenilor australieni.

Putem prognoza mai clar după viitoarele alegeri, în care conservatorii propun revenirea la prosperitate și pace, iar liberalii – „bucurie”. Occidentul va muri la un moment dat, dar nu trebuie să facă acest lucru pe 6 noiembrie. S-ar putea chiar să continue într-o formă revizuită, dar operabilă și recunoscută – într-o rededicare Constituției și scrisului și eticii iudeo-creștine care îl inspiră.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole