La rece despre niște alegeri reci
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
12.06.2024
Alegerile comasate (europarlamentare și locale) din România s-au încheiat și acum putem să analizăm ”la rece” rezultatele.
În primul rând, putem remarca prezența foarte ridicată la vot (de peste 50%), neașteptată având în vedere campania electorală, foarte fadă, lipsită de conținut și de pasiune, cât și trendul general al prezenței la vot în România.
De asemenea, privind spre rezultatele finale, nu putem remarca că această prezență la vot a fost de fapt una menită să protejeze status quo-ul, nu un val „revoluționar”, un val al schimbării. Pur și simplu, partidele mainstream (PSD, PNL și UDMR) și-au mobilizat exemplar electoratul pentru a preveni creșterea numărului mandatelor obținute de AUR și de SOS România.
De aceea nu este o întâmplare că prezența la vot a fost neașteptat de ridicată tocmai în județele controlate de PSD și chiar și în zona dominată de minoritatea maghiară, care e tradițional mult mai ”leneșă” la vot, prezența a fost una ridicată. Pur și simplu, rețelele clientelare ale partidelor politice mainstream au fost la înălțime.
Aceasta a permis o victorie a coaliției PSD- PNL, care a obținut cele mai multe mandate de europarlamentari. Dar nu a putut împiedica partidul Dianei Șoșoacă, SOS România, să obțină trecerea pragului electoral și intrarea în Parlamentul European.
Privind cifrele exacte, putem obține și o radiografie a acestui moment al României politice. Tabăra suveranistă a obținut, cumulat, 2 milioane de voturi. Tabăra progresistă a obținut 1,6 milioane de voturi, în timp ce partidele mainstream- să îi spunem ”centrul” politic, au obținut 5 milioane de voturi.
Cu alte cuvinte, deși suntem în plin val suveranist peste tot prin Europa, acesta nu reușește să confirme în România ca o forță ce ar putea ajunge la guvernare. AUR a obținut 15 procente, mult sub estimările optimiste care duceau partidul spre 20, chiar 25 de procente.
Celelalte forțe suveraniste, cu excepția partidului Dianei Șoșoacă, nu au reușit să demonstreze capacitatea de a obține scoruri electorale relevante.
Însă problema AUR vine din alegerile locale, partidul nereușind să se consolideze în teritoriu. Partidul nu a reușit să obțină nici majoritatea în vreun consiliu județean, nici vreo primărie relevantă. Or acest lucru ar trebui să fie cel puțin îngrijorător pentru liderii AUR în contextul alegerilor ce vor avea loc în toamnă.
SOS a câștigat intrarea în politica mare pe baza exclusivă a show-ului Dianei Șoșoacă. Va putea exploziva lideră a partidului să își continue campania electorală extravagantă până în iarnă, reușind să își aducă partidul și în viitorul parlament?
Cert este că, privit în ansamblu, suveranismul românesc este împotmolit sub pragul de 20% și pare mai degrabă util doar în a fi o ”sperietoare” suficient de convingătoare pentru partidele mainstream în a se administra exemplar.
De altfel, PSD și PNL au descoperit că o colaborare între ele este reciproc avantajoasă și au înțeles că sunt ”condamnate” să guverneze împreună și din decembrie, încolo. Rezultatul acestor alegeri nu are cum să nu fie mulțumitor pentru cele două partide.
Ele și-au împărțit practic România și au reușit să disloce câțiva primari USR din funcțiile ocupate. Că Nicușor Dan a rămas primar la București, aceasta trebuie citit și în cheia luptelor interne din PSD și văzut ca….o victorie a lui Marcel Ciolacu contra Gabrielei Firea.
Stânga progresistă este cea mai șifonată în actualul context politic. Cele 1,6 milioane de voturi cumulate, incapacitatea de a obține victorii și doar satisfacția de a nu pierde toate fief-urile avute, indică eșecul acestei tabere.
Acest lucru trebuie citit și în cheia europeană, a eșecului stângii progresiste în a mai convinge electoratul, în contextul în care UE este supusă unor provocări foarte pragmatice, ce nu pot avea rezolvări ideologice.
Electoratul românesc a votat totuși foarte conservator: a preferat continuitatea, chiar dacă nu este mulțumit de ea. Preferința a fost motivată de un instinct conservator- acela de a nu risca.
De altfel toată această campanie electorală a fost una lipsită de orice formă de ”zvâc” emoțional sau revoluționar, fără propuneri și promisiuni concrete. Iar acest lucru, foarte probabil, a sporit starea de anxietate a alegătorului mediu. Acesta este deja speriat de ceea ce va urma (o criză economică? al treilea război mondial?) și faptul că nu primește niciun mesaj de încredere dinspre partide îl face să nu vrea să riște mai mult. Ca atare nu va schimba nimic din ce merge, chiar dacă nu merge satisfăcător.
Acest fapt ne arată care este adevărata criză a clasei politice din România: nu avem oameni politici, persoane capabile intelectual și suficient de carismatice ca să inspire încredere și să fie cele care formează agenda publică, care stabilesc direcții și conving electoratul să meargă în acele direcții.
Avem din păcate doar politicieni ce sunt prizonieri ai propriilor lor bule electorale și incapabili de mai mult în afară de demonizarea propriilor adversari.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
