Revenirea neo-otomană a Turciei în Kosovo
Ce se ascunde în spatele acordării statutului de limbă oficială limbii turce în orașele strategice din Kosovo? Care este motivul real pentru care turca a primit statutul de limbă oficială în orașele din Kosovo situate de-a lungul coridorului balcanic strategic rutier și feroviar care leagă Kosovska Mitrovica, Priština și Lipljan de Skopje?
La sfârșitul lunii decembrie 2024, mass-media au raportat că autoritățile albaneze din Lipljan, în cadrul adunării locale, au sprijinit în unanimitate inițiativa lui Enis Kervan, un reprezentant al comunității turce în Adunarea așa-numitei Republici Kosovo, de a acorda limbii turce statutul de limbă de uz oficial în această municipalitate.
În această privință, este important de remarcat faptul că Legea privind utilizarea limbilor din așa-numita Republică Kosovo face distincție între o limbă oficială și o limbă în uz oficial. Statutul de limbă oficială pe întregul teritoriu al așa-numitei Republici Kosovo a fost acordat albanezei și sârbei. În anumite municipalități, acest statut poate fi acordat unei limbi minoritare dacă minoritatea respectivă reprezintă cel puțin 5% din populația totală a municipalității.
O limbă de uz oficial poate fi desemnată în cadrul anumitor municipalități dacă este o limbă tradițională în zona respectivă sau dacă mai mult de 3% din populația municipalității o vorbește. Statutul de limbă de uz oficial include, în primul rând, dreptul persoanelor de a primi documente oficiale și evidențe administrative în limba respectivă, la cererea individuală.
LIPSA BAZEI DE RECENSĂMÂNT
Limba turcă deține statutul de limbă oficială în municipalitățile Mamuša și Prizren. Cu toate acestea, în cazul Prizren, a fost făcută o excepție de la regula conform căreia acest statut poate fi acordat numai unei minorități care constituie cel puțin 5% din populația totală a municipalității, ceea ce minoritatea turcă nu îndeplinește în Prizren. Turcii i s-a acordat, de asemenea, statutul de limbă de uz oficial, justificat de afirmațiile privind prezența sa tradițională, în așa-numitele municipalități kosovare Mitrovica de Nord și de Sud, Vučitrn, Priština, Gnjilane și Lipljan.
Cu toate acestea, un astfel de statut pentru limba turcă nu poate fi susținut de cele mai recente date ale recensământului (2024), care indică faptul că numărul total de turci din așa-numita Republică Kosovo este de numai 1,21%. În plus, în timp ce limba turcă a fost prezentă în mod tradițional în unele părți ale Metohija în trecutul recent, aceasta nu a fost niciodată răspândită istoric în Kosovo. Regiunea de la Kosovska Mitrovica la Lipljan, precum și Kosovo Pomoravlje, nu a fost tradițional turcofonă, ci a fost, până de curând, o zonă în care sârbii erau o majoritate relativă.
ÎN CADRUL NEO-OTOMANISMULUI
Acordarea limbii turce a statutului de limbă oficială în aceste municipalități este direct legată de interesele geopolitice ale Turciei în teritoriul Kosovo, care a fost separat prin violență de Serbia. În acest context, referințele la istorie și tradiție servesc atât ca mijloc de legitimare a acestor interese, cât și ca modalitate de a le masca. Activitățile și ambițiile Turciei în întreaga Peninsulă Balcanică, inclusiv Kosovo și Metohija, pot fi înțelese doar în cadrul neo-otomanismului. Potrivit lui Darko Tanasković, unul dintre principalii orientaliști din Serbia, neo-otomanismul este:
„O platformă macro-ideologică complexă conform căreia Turcia modernă, ca moștenitor civilizațional legitim al Imperiului Otoman, ar trebui să reafirme întreaga moștenire spirituală, culturală și politică a statului otoman. Scopul este de a-și asigura și de a juca în mod eficient un rol ca unul dintre actorii internaționali importanți la nivel global în redistribuirea actuală a puterii și influenței mondiale.”
– (D. Tanasković, Neo-Ottomanism: Doctrine and Foreign Policy Practice, Belgrad, 2010).
Darko Tanasković: Profesor și fost ambasador în Turcia
UN PARTENER DE ÎNCREDERE, DAR NICIODATĂ UN ADEPT SERVIL
Darko Tanasković subliniază că „politica externă neo-otomană este poate doar orizontul cel mai vizibil al unei matrice complexe care este simultan spirituală, ideologică, culturală, economică și politică”. Bazându-se pe principiile doctrinei „profunzimii strategice”, formulată în 2009 de ministrul de externe turc de atunci și profesor universitar Ahmet Davutoğlu, neo-otomanismul contemporan acordă prioritate Orientului Mijlociu, Caucazului și Balcanilor ca puncte focale regionale. Acestea sunt teritorii care au fost, la un moment dat în istorie, sub dominație otomană.
Tanasković subliniază o caracteristică critică a angajamentului Turciei neo-otomane moderne în aceste regiuni prioritare:
„Este important să înțelegem că Turcia, chiar și atunci când acțiunile sale se aliniază cu proiecțiile strategice ale unei mari puteri într-o anumită regiune, acționează în primul rând cu intenția de a-și realiza propriile interese. Dacă aceste interese se pot încadra într-un scenariu favorabil mai larg, cu atât mai bine; dacă nu, Turcia nu ezită să se abată de la planurile marilor puteri. Acest lucru a fost demonstrat de mai multe ori în ultimul deceniu, în special în Orientul Mijlociu. Turcia poate servi ca administrator regional pentru cineva, dar niciodată ca un adept necondiționat.”
REDEFINIREA BALCANILOR
Pentru neo-otomaniști, Balcanii sunt văzuți ca un teren istoric în care sunt înfipte rădăcinile europenității turcești. Unii chiar consideră Rumelia otomană – mai degrabă decât Asia îndepărtată sau Anatolia – drept adevăratul leagăn al identității civilizaționale turcești. Din această perspectivă neo-otomană, principalii aliați strategici ai Turciei în Peninsula Balcanică sunt albanezii și bosniacii. După cum afirmă Tanasković:
„Criza iugoslavă, conflictele din fostele teritorii iugoslave și dezintegrarea finală a federației au creat condiții favorabile pentru extinderea politicilor neo-otomane ale Turciei – atât în cadrul intervențiilor comunității internaționale, cât și independent”.
Relația dintre Turcia și așa-numita Republică Kosovo reflectă toate caracteristicile-cheie ale politicii externe și doctrinei neo-otomane descrise de Tanasković. Dacă Balcanii sunt una dintre cele trei regiuni strategice ale Turciei în cadrul neo-otoman, atunci Kosovo și Metohija, ca „inimă a Balcanilor” și „nod geopolitic” al acestora (Stepić), au o importanță imensă – poate cea mai crucială – pentru politica balcanică a Turciei.
ROLUL TURCIEI ÎN ECONOMIA AȘA-NUMITULUI KOSOVO
Nu este surprinzător faptul că Turcia a fost printre primele țări care au recunoscut așa-numita Republică Kosovo, la 18 martie 2008, imediat după declarația unilaterală de independență. Importanța Kosovo în politica externă turcă este demonstrată și de faptul că Turcia a fost prima țară care a deschis un consulat în Kosovo, înființând unul la Prizren în 2015. În 2013, Turcia a semnat un acord de liber schimb (ALS) cu așa-numita Republică Kosovo, deși acesta a fost ratificat abia în 2019. Începând cu 2023, Turcia a devenit al șaselea cel mai mare investitor în economia Kosovo, cu o investiție totală de 429 de milioane de euro, în principal în energie electrică, infrastructură de transport și facilități pentru Jocurile Mediteraneene din 2030 de la Priština. Influența economică a Turciei în Kosovo devine și mai semnificativă atunci când se ia în considerare faptul că Kosovo și Albania funcționează ca un singur spațiu economic. În plus, conform datelor băncii centrale a Albaniei (Bank of Albania) din septembrie 2024, Turcia este cel mai mare investitor străin direct în Albania, cu investiții în valoare totală de 1,22 miliarde EUR.
EXPULZAREA GÜLENIȘTILOR
Conflictul din 2018 dintre președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și mișcarea gülenistă a expus amploarea influenței Turciei în cadrul elitei politice albaneze din Kosovo. Potrivit rapoartelor Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) din Priština, în 2018, cetățenii turci afiliați mișcării Hizmet, care lucrau în instituțiile de învățământ din Kosovo legate de mișcare, au fost deportați cu forța din așa-numita Republică Kosovo. Ceea ce a făcut ca acest incident să fie deosebit de controversat a fost faptul că președintele, prim-ministrul și președintele adunării din Kosovo nu știau de ordinul de deportare. Ca urmare, prim-ministrul de atunci, Ramush Haradinaj, i-a demis pe ministrul afacerilor interne și pe directorul Agenției de Informații din Kosovo. Acțiunile lui Haradinaj pot fi explicate parțial și prin legăturile sale strânse cu Washingtonul oficial, care a avut o poziție diferită față de represiunea turcă împotriva güleniștilor.
PRELUAREA CONTROLULUI ASUPRA KFOR
De la venirea la putere a lui Albin Kurti, relațiile dintre așa-numita Republică Kosovo și Turcia au devenit deosebit de intense, în special în domeniul securității. Un moment-cheie în cooperarea în materie de securitate dintre autoritățile separatiste turce și albaneze a fost preluarea de către Turcia a comenzii KFOR în 2023. Acest lucru a făcut parte din planurile mai ample ale NATO, în cadrul cărora Turcia a preluat, de asemenea, comanda mai multor alte operațiuni comune ale NATO în 2024. Rolul Turciei în cadrul NATO poate fi înțeles în mod adecvat numai dacă se ia în considerare faptul că Turcia deține a doua armată permanentă ca mărime din cadrul alianței occidentale, cu un total de 800 000 de soldați și ofițeri activi, împreună cu alți 379 000 de rezerviști. În cadrul KFOR, contingentul turc este al doilea ca mărime din punct de vedere al personalului.
COSTUL DRONELOR BAYRAKTAR – UN SECRET DE STAT
Potrivit rapoartelor Nordic Monitor, așa-numita Republică Kosovo a achiziționat drone turcești Bayraktar în vara anului 2023. Cu toate acestea, informațiile privind numărul de drone achiziționate și costul acestora au fost clasificate drept secret de stat. Cooperarea militară dintre autoritățile separatiste din Priština și Ankara a intrat într-o nouă fază, mai intensă, după semnarea Acordului militar-cadru între Turcia și așa-numita Republică Kosovo la 29 ianuarie 2024. În luna mai a aceluiași an, atât coaliția de guvernare, cât și opoziția din Adunarea Kosovo au votat în favoarea ratificării acestui acord. Acordul a pus bazele aprofundării cooperării militare, care include, printre altele, vânzarea de arme turcești către Kosovo, exerciții militare comune, programe extinse de formare pentru membrii așa-numitei Forțe de securitate din Kosovo (KSF), colaborarea în domeniul informațiilor și cooperarea în operațiunile antiteroriste și umanitare.
KBS, TURCIA, AZERBAIDJAN
În cadrul acestui acord, Turcia a organizat, în octombrie și decembrie 2024, sesiuni speciale de instruire pentru așa-numitele forțe de securitate din Kosovo (KSF). Aceste sesiuni s-au axat pe utilizarea armelor americane de artilerie ușoară și pe formarea unităților de frontieră între 4 și 13 decembrie. În plus, KBS este programată să participe la începutul anului 2025 la exercițiul militar comun Winter EX între Turcia și Azerbaidjan, care face parte din cooperarea militară dintre acești doi membri ai Organizației Statelor Turcice. Exercițiul va avea loc la Kars, un oraș turc situat în apropiere de granița armeană.
În august 2024, Turcia a donat 1 milion de dolari SUA așa-numitei Republici Kosovo pentru a sprijini echiparea forțelor de securitate din Kosovo. La începutul lunii octombrie 2024, autoritățile de la Pristina, în special comandantul KBS, general-locotenentul Jashari, au găzduit ministrul turc al apărării și șeful Statului Major al forțelor armate turce. Discuțiile lor s-au axat pe aprofundarea cooperării militare. La 23 octombrie, a avut loc o altă reuniune la Istanbul între miniștrii apărării din Turcia și așa-numita Republică Kosovo. Această întâlnire a avut loc în cadrul târgului internațional al industriei de apărare SAHA, cel mai mare cluster industrial din Europa, format din 1 200 de companii și 29 de universități. În cadrul evenimentului, miniștrii apărării din Turcia și din așa-numita Republică Kosovo au semnat un protocol privind cooperarea militar-medicală.
ACORD CARE CONDUCE LA O FABRICĂ DE MUNIȚII
La sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, guvernul așa-numitei Republici Kosovo a semnat un acord cu compania turcă de apărare MKE pentru înființarea unei fabrici de muniții în Kosovo. Conform anunțurilor oficiale, această fabrică va produce muniție pentru armele utilizate de Forțele de Securitate din Kosovo (KBS), precum și pentru armele de infanterie utilizate de statele membre NATO. Fabrica urmează să fie organizată ca o întreprindere publică, iar produsele sale vor purta așa-numita marcă Kosovo. Așa-numitul ministru al apărării din Kosovo, Ejup Maqedonci, a declarat în timpul semnării acordului că locația fabricii nu va fi dezvăluită din motive de securitate. La acel moment, s-a anunțat, de asemenea, că un laborator de proiectare a dronelor va fi înființat în Kosovo, deși investiția pentru acest proiect va proveni dintr-o altă țară și nu din Turcia. Cooperarea intensivă în domeniul apărării dintre așa-numita Republică Kosovo și Turcia este cu siguranță legată de planurile autorităților separatiste de la Pristina de a transforma KBS într-o forță militară pe deplin operațională până în 2028. Potrivit rapoartelor Radio Europa Liberă, se preconizează că această forță militară va avea un total de 7 500 de membri activi și în rezervă. Aceste planuri se reflectă și în creșterea bugetului de apărare pentru 2025, care este cu 54 de milioane de euro mai mare decât în anul precedent. Alocarea totală pentru cheltuieli militare în 2025 se ridică la 207,8 milioane de euro.
REVENIREA LA REGIUNEA BALCANICĂ
Acordarea limbii turce a statutului de limbă oficială în orașele din Kosovo, unde nu există o minoritate turcă semnificativă, dar care sunt situate de-a lungul coridorului strategic rutier și feroviar care leagă Kosovska Mitrovica, Priština și Lipljan de Skopje, poate fi legată de viitoarele investiții directe turcești în economia așa-numitei Republici Kosovo, inclusiv în industria sa de apărare. O astfel de mișcare ar putea indica faptul că investițiile în construcția de complexe rezidențiale și comerciale masive în Kosovo, în mare parte depopulat, în special în micul oraș Lipljan, nu sunt legate doar de spălarea de bani proveniți din traficul de droguri, după cum a remarcat într-un interviu anterior renumitul analist politic Stevan Gajić, ci și de o revenire economică și militară neo-otomană planificată a Turciei în regiunea balcanică.
Sursa: eagleeyeexplore.com
