Franța suportă consecințele pierderii suveranității
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
07.08.2025
Semnarea acordului comercial dintre Uniunea Europeană și Statele Unite a stârnit un val de indignare publică în Franța. Guvernul francez, printre alții, a deplorat o capitulare bruscă în războiul comercial inițiat de Donald Trump pentru că a acceptat o creștere cu 15% a taxelor vamale, ai cărei termeni rămân să fie definiți, inclusiv pentru mărfurile în cauză.
De asemenea, a fost denunțată o complacere culpabilă față de interesele americane. De fapt, o tradiție bine stabilită care datează din vremea lui Jean Monnet, un agent foarte zelos al atlantismului pe caregeneralul de Gaulle îl considera un „finanțator mărunt în solda americanilor”, comentează Boulevard Voltaire.
Statele și-au cedat puterea în favoarea Comisiei Europene, iar aceasta a predat Europa intereselor SUA.
Dar trebuie subliniat că doamna von der Leyen nu a făcut decât să folosească puterile conferite de tratate. Negocierile comerciale fac într-adevăr parte din competențele exclusive ale Uniunii Europene, ceea ce înseamnă în mod clar că statele membre au renunțat la competența lor de negociere comercială în favoarea Comisiei Europene. În timp ce Comisia acționează în baza unui mandat dat de Consiliu, Comisia este cea care conduce negocierile și informează doar Consiliul cu privire la progresul acestora.
Articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona) prevede: „Negocierile sunt conduse de Comisie în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu…”.
Prin urmare, Consiliul, care reprezintă statele membre, este consultat doar în timpul negocierilor. Lamentările guvernului francez nu sunt, astfel, altceva decât ipocrizie.
Toată lumea are în minte problema acordului Mercosur. Franța nu a fost în favoarea acestuia, dar președinta Comisiei l-a semnat totuși. Și a avut perfect dreptul. Desigur, acordurile comerciale trebuie aprobate de Consiliu, dar cu majoritate calificată (55% din statele UE și 65% din populație). Aceasta înseamnă că Franței i se pot impune acorduri pe care le dezaprobă.
Propensiunea politicienilor noștri de a denunța consecințele deciziilor pe care le-au luat ei înșiși este uluitoare. Majoritatea partidelor reprezentate în Adunarea Națională și Senat au aprobat, susținut și promovat toate tratatele europene care au deposedat națiunea de suveranitatea sa. La fel ca toți președinții Franței de la Giscard d’Estaing încoace.
Cu siguranță, francezii i-au ales și, prin urmare, poartă o oarecare responsabilitate. Dar, în apărarea lor, când a venit vorba de afacerile europene, când au respins proiectul Constituției Europene, nomenclatura politică, condusă de Nicolas Sarkozy, le-a impus practic același text ca cel care fusese respins prin referendum, folosind calea parlamentară. Un exercițiu democratic excelent!
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
