Presa de la Paris: Președintele Franței folosește ambiguitatea cu o plăcere stranie
Daniel George
03.03.2026
Încă o dată, președintele Franței folosește ambiguitatea cu o plăcere stranie, scrie Boulevard Volaire.
Emmanuel Macron a fost luni la Île Longue, baza submarină ultra-securizată situată în extremitatea teritoriului Franței și, prin urmare, a continentului european. Discursul său planificat de mult timp vine într-un moment în care Orientul Mijlociu este cufundat în haos. Inutil să mai spunem că observatorii (ca să folosim expresia uzată) aveau așteptări mari de la acest discurs, care aborda principii vitale, și anume cel al autonomiei strategice a Franței.
Dosarul de presă, care reiterează că decizia finală („butonul nuclear”) rămâne prerogativa exclusivă a președintelui Republicii, se dorea a fi liniștitor. Cu toate acestea, era necesar să se aprofundeze detaliile, deoarece Macron menționase în treacăt ideea de a împărtăși suveranitatea nucleară cu alte țări europene, inclusiv Germania. Încă o dovadă că Franța, în cuplul franco-german, se luptă să cucerească o Germanie indiferentă, care are față de executivul de la Paris răceala disprețuitoare a lui Marlene Dietrich sub pălăria ei cu boruri largi.
Ca să-i liniștească pe toți, președintele a început cu anunțuri marțiale. Îi plac anunțurile marțiale. Cu timpul, i se potrivesc din ce în ce mai bine. A dispărut adolescentul cu voce languroasă care rostea cu tărie „sunt liderul vostru”, ca un reprezentant al clasei de liceu. Fața lui Macron a devenit slăbită, și-a lucrat vocea pentru zile austere. E latura lui de Maestru de Santiago, ca în piesa lui Montherlant. Sau Tartuffe, nu ne putem decide.
În fine, Franța va avea un nou submarin nuclear cu rachete balistice. Va ieși dinșantierele navale în 2036 și se va numi Invincibilul. E minunat: o navă nouă, de ultimă generație, care lansează rachete nucleare și are un nume care sună bine. Este foarte mult în spiritul celor Treizeci de Ani Glorioși. Zilele în care ascultam vocea Franței și când ministrul său de externe, spre deosebire de Jean-Noël Barrot, își cunoștea dosarele suficient de bine încât să nu pronunțe „Owan” în loc de „Oman” la o conferință de presă…
Franța va avea mai multe focoase nucleare. Câte? Acesta este un secret, și pe bună dreptate. Bine. Și ce ziceți de această „descurajare avansată”? Emmanuel Macron este destul de misterios. Opt țări ar fi interesate de acest concept, care ar implica desfășurarea de către Franța a capacităților sale de atac în alte țări decât Franța, dar și efectuarea de exerciții comune, și chiar deschiderea facilităților către public. Serios? Deschiderea de facilități care sunt probabil clasificate drept „secret francez special”. Nu este acesta începutul unui altfel de capitulare? Adunarea Națională avertizase: dacă Macron ar împărtăși descurajarea nucleară a Franței, partidul ar depune o moțiune de impeachment. Aceasta ar constitui înaltă trădare.
Franța e suverană dar folosește facilitățile Aliaților, pe care, desigur, aceștia le oferă în schimbul a nimic. Franța e independentă, dar prezintă instalațiile secrete vizitatorilor. Și nu își dezvăluie interesele vitale, dar amplasarea forțelor franceze ar putea oferi totuși un mic indiciu. Dacă scopul acestei manevre este de a stabili Franța ca protector al Europei, e cam târziu.
Încă o dată, se pot interpreta remarcile președintelui în fel și chip. Poate – fără îndoială – acesta este scopul urmărit. Suveraniștii vor înțelege că Franța se bazează pe infrastructura vecinilor pentru a-și proiecta puterea. Pro-europenii vor vedea asta ca pe primul pas către o capitulare mai amplă – o „cooperare”, spun ei. Totul ar putea depinde de o posibilă candidatură a lui Macron la succesiunea Ursulei von der Leyen. Când vorbește despre Invincibil, nu se gândește, oare, încă o dată, la el însuși?, se întreabă Boulevard Voltaire.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
