Învierea Domnului și întunericul din mintea unora
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
05.05.2024
Motto: Noi trăim ca şi cum Hristos n-ar fi înviat din morţi, ca şi cum acest unic eveniment nu ar avea nici un sens pentru noi. Părintele Alexander Schmemann
Am fost la biserică de Înviere. Vorba vine la biserică, întrucât slujba s-a ținut afară, iar un bulevard a fost închis pentru ca lumea venită cu mic cu mare să aibă loc.
Nu ar fi fost nici un fel de problemă, dacă slujba s-ar fi putut auzi bine și dacă oamenii ar fi înțeles ce caută acolo. Pentru că, din nefericire, părea o adunătură de oameni veniți în piață, nici unul nu era interesat de slujbă, de bucuria Învierii, de speranța pe care o aduce această Sfântă Sărbătoare.
Dimpotrivă. Nerăbdători să ia lumină, oamenii povesteau, vorbeau la telefon, fumau – în aer plutea un miros greu de tutun. Nu m-aș fi mirat, în aceste condiții, să se pună și manele, iar lumea să înceapă să dea din toate cele.
Un sentiment de tristețe, de neputință și de dezamăgire m-a cuprins. Mi-am dat seama, însă, că, pentru ei – dar și pentru alții – Învierea Domnului este doar un prilej de a aprinde candele, de a mânca până dincolo de orice limită și atât.
Am ascultat zilele trecute un podcast în care un psiholog spunea că mulți oameni simt, în apropierea sărbătorilor, neliniște și vorbea despre istorii triste în familii.
Trist. Însă nu este vina mea și nici a altor oameni de bună credință veniți să ia parte la miracolul Învierii.
Pentru că Învierea este speranță, este victoria vieții asupra morții. Este ceva mult prea mare și imposibil de cuprins cu mintea noastră.
Dar nu este, cu siguranță, despre mâncat compulsiv, cumpărat compulsiv, grobianism și prostie.
Hristos a înviat!
Mai multe povestiri
Un comentariu la „Învierea Domnului și întunericul din mintea unora”
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Au apărut niște preoți din Republica Moldova, care au primit cetățenie română, dar sunt trimiși de spionaju SBU din Ucraina, scenarizez eu. Nu le pasă de lumea care cu dragoste vine în număr mare la biserică, ci îi lasă în părăsire, ca un cioban care-și părăsește turma.
Același lucru pe care-l povestești, s-a întâmplat la biserica la care am fost eu și am așteptat în spatele altarului și am văzut când a ieșit preotul și s-a pupat cu prietenii lui moldoveni, poate au băut și mirul, în timp ce noi așteptam să iasă și să cântăm împreună „Cristos A Înviat din morți „, cum cântam în urmă cu câțiva ani, cu bătrânul preot român.
Atenție Daniele, la detașamentul lui Zdrelenski!