Declinul demografic și impasul politic al Europei
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
27.04.2026
Este bine cunoscut faptul că socialismul este o ideologie care ignoră individul și își concentrează toată atenția asupra colectivului. Marx, preeminentul teoretician economic socialist, a împărțit indivizii în clase pe baza funcției pe care o au în producerea de valoare economică; Lenin, Mao și alții și-au reiterat propriile versiuni ale teoriei marxiste a claselor, își începe Sven R. Larson analiza de pe The European Conservative despre declinul demografic al Europei.
Oriunde socialiștii și-au dus ideologia până la capăt, rezultatul a fost același în ceea ce privește oamenii: în China lui Mao și în Sovietele lui Stalin, zeci de milioane de oameni au murit de foame sau au fost uciși în alt mod de regim; în Cambodgia lui Pol Pot, un sfert din cei 8 milioane de locuitori ai țării au fost anihilați în numele ideologiei statului.
Trebuie să ne reamintim din când în când de aceste atrocități. Nepierzând contactul cu istoria sordidă a socialismului, putem rămâne vigilenți și plasa problemele actuale de politici publice în contextul lor adecvat.
O astfel de problemă este dezbaterea reînnoită privind viitorul demografic al Europei. În ultimii ani, problema ratelor scăzute de fertilitate în țările UE a primit mai multă atenție, chiar și din partea establishmentului politic. Uneori, această atenție este marinată în ironie, așa cum exemplifica prim-ministrul suedez Ulf Kristersson. Primăvara trecută, el a atacat Rusia, acuzând o gestionare defectuoasă la scară atât de largă din partea președintelui Putin, încât ratele natalității scădeau vertiginos. Cu doar șase luni mai devreme, însă, Kristersson își exprimase îngrijorarea cu privire la scăderea drastică a ratelor natalității din Suedia – și a făcut-o într-un discurs televizat la nivel național.
Kritersson, un conservator nominal, nu este singurul lider politic din Europa care are dificultăți în a formula o poziție logică cu privire la declinul demografic al continentului. Într-un document informativ din 2024, Comisia Europeană a încercat tot posibilul să afirme că o problemă nu era o problemă, dar probabil că era o problemă, până la urmă.
Între timp, liderii vest-europeni au tăcut în timp ce principalul politician național-conservator al Europei, prim-ministrul maghiar Viktor Orbán, s-a luptat cu înverșunare pentru a crește ratele de fertilitate ale națiunii sale. În mod previzibil, eforturile lor de a ignora realizările demografice ale Ungariei nu au îmbunătățit ratele de fertilitate din restul Europei. Dimpotrivă, declinul demografic atinge acum un nivel de criză; Pe 16 aprilie, un articol din EUBusiness.com declara dramatic:
„Populația UE este de așteptat să scadă cu 11,7% între 2025 și 2100, conform celor mai recente proiecții demografice ale Eurostat, agenția de statistică a UE. Cifrele se traduc într-o scădere prevăzută de 53,0 milioane de persoane în UE până la începutul secolului următor.
Aceasta înseamnă cu aproximativ 50 de milioane de locuitori mai puțin în cele 27 de state membre actuale ale UE până în 2100, cu un total la nivelul întregii uniuni puțin sub 400 de milioane.”
Scăderea populației este una dintre cele mai persistente tendințe din societatea europeană de astăzi, însă majoritatea liderilor politici ai continentului abordează problema cu aceeași ambivalență trivială cu care abordează stagnarea economică notorie a UE, finanțele sale publice cronic precare și chiar, într-o oarecare măsură, incapacitatea sa de a organiza o consolidare a apărării.” Un motiv important pentru această lipsă de conducere este faptul că multe dintre țările Europei sunt conduse de așa-numitele coaliții Frankenstein, al căror unic scop este de a ține partidele conservatoare și naționaliste departe de puterea politică.
Impasul politic în ceea ce privește principalele probleme politice este emblematic pentru aceste coaliții artificiale, mai ales când vine vorba de abordarea unei probleme precum declinul demografic. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece partea socialistă a spectrului politic nici măcar nu poate ajunge la un acord în cadrul său cu privire la faptul dacă declinul demografic este măcar o problemă.
O parte considerabilă a stângii consideră că de fapt creșterea populației este dăunătoare pentru mediu și, prin urmare, vede declinul demografic ca o cale de a preveni o catastrofă abstractă viitoare a schimbărilor climatice. Alții adoptă abordarea opusă față de scăderea populației, dar în loc să susțină creșterea ratelor natalității în rândul populațiilor native ale Europei, propun imigrația ca remediu universal.
Trei argumente ies în evidență printre acestea, mai consideră autorul citat:
• Rasism: stânga nutrește un dispreț atât de mare față de populațiile native ale Europei încât își dorește ca imigranții să le înlocuiască;
• Ocuparea locurilor de muncă: imigrația este promovată ca fiind esențială pentru reziliența forței de muncă;
• Venituri fiscale: printre cei preocupați de buget, scăderea populației erodează veniturile fiscale și cauzează probleme bugetare pentru statele sociale generoase ale Europei.
Numitorul comun al tuturor acestor argumente de stânga privind demografia, indiferent dacă văd o populație în scădere ca un lucru pozitiv sau negativ, este viziunea lor instrumentalistă asupra populației unei națiuni. Masa populației este un instrument pentru socialiști pentru a-și atinge obiectivele ideologice: dacă acordă prioritate „mediului”, ei susțin o populație în scădere; dacă acordă prioritate statului social, vor ca populația să crească pentru că au nevoie de mai mulți contribuabili.
Conservatorii au o viziune foarte diferită asupra demografiei. O populație în scădere este o problemă în sine: erodează însăși esența unei națiuni, iar națiunea este inextricabil legată de populația sa nativă. Copiii care se nasc în contextul cultural, social, istoric și religios al unei națiuni îmbrățișează acel context pe măsură ce cresc. Viețile lor, chiar și personalitățile lor, sunt modelate de contextul lor național; de-a lungul vieții lor, ei contribuie la conservarea și evoluția acelui context.
Națiunile sunt elemente esențiale ale civilizației umane. O populație nativă este esențială pentru națiune, ceea ce face ca o populație în creștere sau cel puțin susținută să fie fundamentul viitorului civilizației umane în sine.
Cu alte cuvinte, conservatorii sunt intrinsec dedicați unei populații native în creștere și înfloritoare. Socialiștii, în schimb, văd populația ca un instrument care poate perturba sau defini în continuare obiectivele politice. Acest lucru face problematică – ca să spunem așa – pentru politicienii din diferite tabere să formeze o înțelegere reciprocă pe această temă.
În același timp, exact asta trebuie să facă. Trebuie să recunoaștem că nu poate exista niciodată o înțelegere reciprocă între conservatori și elementele deschis anticivilizaționale ale stângii – cei care fie nutresc o ostilitate rasistă față de populațiile native ale Europei, fie vor ca populația umană să dispară pentru a salva planeta. Însă, dincolo de elementele lor cele mai nebunești, există loc și pentru conservatori și socialiști să vorbească despre o problemă existențială precum declinul demografic aparent inevitabil al Europei.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
