Jidhadul UE împotriva libertății de expresie
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
21.05.2025
O fantomă bântuie Europa, dar nu este fantoma dezinformării sau a discursului instigator la ură. Este spectrul controlului lingvistic și al cenzurii pentru a îngrădi libertatea de exprimare. Și nu vine din China sau Rusia, ci din inima UE însăși: de la Comisia Europeană. Așa își începe articolul pentru The European Conservative, parafrazând din Marx, Norman Lewis.
Din 2016, după votul Brexit și prima alegere a lui Donald Trump ca președinte al SUA, Comisia UE, speriată de aceste evoluții, a demarat un jidhad pentru a controla narațiunea politică a Europei. O formă a acestui jidhad a fost narațiunea „discursului instigator la ură” și a „dezinformării”, despre care Comisia Europeană a susținut că reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa stabilității sociale și a democrației în Europa.
Conținutul său, însă, este departe de a fi actul benign al unui guvern responsabil pe care Comisia Europeană ar vrea să ne facă să-l credem. Condusă de actul său legislativ emblematic, Legea serviciilor digitale (mai precis Legea supravegherii digitale), Comisia a fost angajată într-un atac autoritar asupra libertății de exprimare și a cetățenilor europeni, pe care îi consideră că nu au independența morală de a gândi și acționa în interesul lor.
Acest nou raport al MCC Bruxelles se concentrează asupra mijloacelor mult neglijate prin care Comisia Europeană își realizează obiectivele narative. Cercetările au scos la iveală faptul uimitor că, în valoare de aproape 649 de milioane de euro, Comisia a finanțat sute de organizații neguvernamentale și universități care nu sunt responsabile pentru a realiza 349 de proiecte legate de combaterea „discursului instigator la ură” și a „dezinformării”. Această sumă este cu treizeci și unu la sută mai mare decât cea alocată proiectelor transnaționale de cercetare și inovare care abordează diverse obiective legate de cancer (494 de milioane de euro).
Comisia Europeană consideră combaterea cancerului libertății de exprimare o prioritate mai mare decât cele aproximativ 4,5 milioane de cazuri noi de cancer și aproape 2 milioane de decese cauzate de cancer în Europa în 2022. Banii contribuabililor au fost folosiți în mod conștient pentru a finanța un complex orwellian de dezinformare, menit să dicteze și să controleze limbajul dezbaterii publice.
Acest raport scoate la iveală faptul că banii contribuabililor sunt folosiți fără nicio responsabilitate publică. Este important să expunem acest lucru.
Un raport anterior publicat în 2024, intitulat „Controlul narațiunii: atacul UE asupra discursului online”, a subliniat sistemul de operare al cenzurii al UE și modul în care Ministerul Adevărului din cadrul UE gestionează acest lucru. Însă acest raport scoate la iveală Ministerul UE pentru Controlul Narativului, care susține cea mai amplă acțiune de reglementare a limbajului discursului politic din istoria europeană.
Ceea ce nu este pe deplin înțeles este modul în care Ministerul pentru Controlul Narativ al UE gestionează parametrii narațiunii „discursului instigator la ură” și „dezinformării”. Proiectele finanțate implică societatea civilă, universități și companii de cercetare care legitimează, susțin și promovează în mod conștient presupunerile pe care se bazează acest subterfugiu narativ. Limbajul și presupunerile pe care acestea le acceptă și le promovează necritic stabilesc o buclă recursivă auto-împlinită care pur și simplu „dovedește” existența narațiunii „discursului instigator la ură” și a „dezinformării”, ceea ce necesită apoi „cercetări” suplimentare care, așa cum era de așteptat, descoperă că sunt necesare mai multe cercetări.
Ceea ce s-ar putea să nu fie înțeles este că cele 349 de proiecte finanțate identificate – care implică sute de ONG-uri, universități și organizații de cercetare cu scop lucrativ – reprezintă doar vârful aisbergului. Aceste proiecte sunt identificate doar pe Portalul de finanțare și licitații al UE și în baza de date a programului Horizon, Cordis. Există multe altele care nu sunt desemnate ca „discurs instigator la ură” sau „dezinformare”, ci promovează aceeași narațiune. Raportul subliniază faptul că UE a finanțat 227 de proiecte de „sănătate mintală” în ultimul deceniu, care conțin numeroase exemple de proiecte cu o relație tangențială cu sănătatea mintală, dar directă cu aceeași narațiune. În plus, există finanțare pentru multe grupuri minoritare care figurează în aproape fiecare definiție oficială a UE a discursului instigator la ură și sunt considerate victime ale discursului instigator la ură și ale dezinformării. Fiecare grup este acoperit de o poziție strategică a UE, care implică numeroase inițiative și finanțare în multiple domenii, ceea ce face aproape imposibilă calcularea amplorii cheltuielilor reale ale UE.
Cheltuielile evidențiază un paradox. Nivelul cheltuielilor dezvăluie un adevăr incomod: UE se bazează pe instituționalizarea exact a ceea ce pretinde că vrea să stingă. Este dispusă să cheltuiască peste o jumătate de miliard de euro pentru a-și legitima cruciada de control al libertății de exprimare și pentru a delegitimiza valul populist în ascensiune.
Este esențial să înțelegem că UE este angajată într-un război tăcut pentru reglementarea limbajului și, prin aceasta, pentru delegitimizarea narațiunilor alternative, cum ar fi valul tot mai mare al opoziției populiste. Aceasta este o bătălie asupra limbajului și a legitimității de a dicta termenii comunicărilor publice. Este un consens autoritar, de sus în jos, în care exprimarea este liberă doar atunci când vorbește în limbajul conformității stabilit de Comisie.
Aceasta nu este cenzură în sensul direct, autoritar. Este vorba despre crearea unei arhitecturi discursive care gestionează disidența prin controlul limbajului – prin redefinirea a ceea ce este considerat discurs acceptabil și a cui îi revine sarcina de a-l modela. Nu reduce la tăcere vocile; le scufundă sub valuri de eufemisme, analize și politici. În esență, lupta pentru narațiuni este o luptă pentru sens. Și în acest război, cine controlează limbajul controlează limitele imaginației politice.
Populismul nu este încă interzis în mod direct. Dar este degradată sistematic din punct de vedere lingvistic, suspectă în mod implicit, plasată mereu la limita inacceptabilității, o formă discretă de delegitimizare, impusă în tăcere prin limbajul civilizației și toleranței. Și când aceasta devine normă, terenul competiției democratice se micșorează. Odată ce disidența populistă este patologizată ca ură sau tratată ca o amenințare la adresa securității cibernetice, nu mai este nevoie să se abordeze problema cu ea. Poate fi monitorizat, verificat, eliminat, pus în carantină și eliminat. Prin vocabularul siguranței publice și al moderației, dezbaterea publică este gestionată din ce în ce mai mult ca o criză de sănătate publică, un regim de igienă care curăță discursul și elimină toxinele pentru a promova „voci sănătoase”.
Acest jidhad orwellian, profund necinstit este diferit de încercările istorice de a scoate în afara legii libertatea de exprimare. Nu arde cărți și nu înăbușă disidența cu cizme militare. În schimb, este un război tăcut și concentrat, purtat în public pentru a controla limbajul conversației. Comisia înțelege pe bună dreptate că a controla limbajul comunicărilor înseamnă a controla conversația. Și dacă poate controla informațiile și adevărul, controlează istoria, trecutul și viitorul.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
