Cristina Danilov, scriitor și psiholog: Hipersexualizarea este, de asemenea, un pericol
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
08.10.2024
Cristina Danilov, cunoscut scriitor și psiholog, cu o intensă activitate publicistică a acordat un interviu extrem de interesant și penetrant publicației New York Magazin în care a vorbit despre problemele cu care se confruntă copiii, tinerii și adulții din România, ce anume se întâmplă greșit în unele familii, dar și despre alte teme considerate tabu în deceniile trecute. Astăzi, prima parte a interviului.
Georgiana Arsene: Recent, ați lansat volumul ”Cufărul lui Cain”, la Editura Junimea. Volumul conține 46 de eseuri în care dumneavoastră analizați probleme nu doar ale societății, ci și ale naturii umane. Ce este, practic, ”Cufărul lui Cain”? Spuneați, la un moment dat, că el reprezintă un bagaj… Ne puteți explica?
Cristina Danilov: E a doua carte de eseuri pe care am avut privilegiul să o public la Editura Junimea, „Fuga din Babel și alte povestiri pentru suflet” a apărut anul trecut și, iată, acum, cea de-a doua „Cufărul lui Cain”…Am ales un titlu simbolic care să definească toate subiectele pe care le abordez în aceste eseuri, și care, da, se apleacă asupra naturii umane atât de complexă și atât de fascinantă în esența ei. Prin „Cufărul lui Cain” am definit ceea ce am primit ereditar, ceea ce am dobândit prin educație și în contact cu societatea, cufărul e ”bagajul” nostru de frustări, complexe, sentimente, emoții, stereotipuri, suferințe, un bagaj pe care îl purtăm cu noi, neavând curajul, din vinovăție, din rușine, din frică sau din neputință să-l deschidem, să ne confruntăm cu vulnerabilitățile noastre, să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. Cain a fost primul om născut pe pământ, așa ne spune Biblia, deci, primul care a fost înzestrat cu natură interioară și, după cum știm, a avut aceleași păcate pe care le regăsim, în ciuda evoluției noastre spirituale, la noi, contemporanii. Cain este prezent în fiecare din noi.
Georgiana Arsene: „Cufărul lui Cain” este mai mult decât un volum de eseuri, pentru că aici îmbinați analiza psihologului cu introspecția scriitorului, dumneavoastră fiind nu doar un psiholog, ci și scriitor. De aceea, lăsați cititorul să reflecteze și chiar să își analizeze viața pornind de la exemplele oferite în carte. De aceea vă întreb: care este, în opinia dumneavostră, cea mai provocatoare situație pe care ați prezentat-o în volum și de ce?
Cristina Danilov: Toate situațiile sunt provocatoare, eseurile pornesc de la fapte reale, întâlnite de noi în viața de zi cu zi. Fiecare caută un răspuns la problemele lui, în esență problemele sunt aceleași, legate de viața de familie, de relațiile cu cei din jur, cu munca, sau relația cu copiii. Încerc în aceste eseuri, pe care le public marțea, la rubrica Opinii, în cotidianul Ziarul de Iași și în Littera Nova din Madrid, să abordez teme diverse și de interes pentru cititori. Rolul meu, ca psiholog, e să ofer o cale cititorului spre introspecție și mă folosesc în demersul meu, adeseori, de metafore, alteori de cunoștințele pe care le-am dobândit prin studiul unor experimente psihologice sau prin analiza unor lecturi diverse. E important ca mesajul meu să ajungă la cititor, de aceea folosesc un limbaj accesibil publicului larg, nu doar specialiștilor în domeniu. Așadar, eu aș lăsa cititorul să decidă care a fost cea mai provocatoare situație pe care a citit-o în cartea mea…
Georgiana Arsene: Vă întâlniți zilnic cu cazuri diverse în meseria dvs de psiholog.Care sunt principalele probleme cu care se confruntă copiii și adolescenții din ziua de astăzi?
Cristina Danilov: As începe prin a spune că principala cauză pentru care copiii se confruntă în ziua de azi cu probleme este lipsa afecțiunii părinților. Sau înțelegerea greșită de către părinți a noțiunii de ”afecțiune”. Voi argumenta ulterior. Dintre acestea ar fi, pe de o parte, utilizarea în exces a internetului. Abundența conținutului distractiv și ușor de urmărit a jocurilor pe telefon, cu care mințile fragile se obișnuiesc de la un an, doi ani, îi face pe copiii noștri instabili emoțional și vulnerabili. Dacă un copil se uită ore întregi la un ecran, un părinte ar trebui să știe că acesta nu are ocazia să-și dezvolte corect abilitățile. Acest lucru, de asemenea, poate duce la întârzieri mai mari în dezvoltarea limbajului, iar copilul poate avea, drept consecință, mai târziu, probleme de învățare. Mulți părinți se plâng că cei mici nu vorbesc, dar la o examinare mai atentă a situației constatăm că acel copil stă cu orele pe gadgeturi. Trecerea de la joc la activitățile online a perturbat dezvoltarea socială și logica copiilor, ducând la singurătate, fragmentarea atenției, contagiune socială, comparație socială nesănătoasă. Să nu uităm că internetul a facilitat expunerea copiilor noștri la bullying si anxietate. Cum a fost posibil? Prin educația permisivă a părinților, așa cum spuneam, mulți preferând să-i ofere copilului un gadget pentru a-l ține ocupat, pentru a nu-i deranja, decât să-i ofere libertatea de a privi natura, de a iniția jocuri și de a comunica. O altă problemă este consumul de droguri și alcool de timpuriu. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă părinții ar fi supravegheat corespunzător copilul. Faptul că nu se discută în familie despre aceste lucruri, despre efectele nocive ale consumului stupefiantelor, duce adeseori la consumul acestora cu repercursiuni grave asupra sănătății fizice și mentale ale copiilor. Disciplina familială inadecvată, modelele de comportament ostil – violență domestică, agresiune emoțională, bullying, modele neadecvate din lumea vipurilor care sunt mediatizate excesiv, pot conduce, de asemenea,spre tulburări de conduită la aceste vârste. Hipersexualizarea este, de asemenea, un pericol, contribuind la o imagine distorsionată a propriului corp și formarea unor convingeri care nu sunt firești vârstei lor fragede. Am avut un caz în care părintele oferea fetiței de 9 ani reviste cu conținut pornografic, considerînd că acest lucru înseamnă educație sexuală. Fetița în momentul în care a avut prima menstruație a ieșit din casă strigînd în gura mare după ajutor, crezând că are, de fapt, o hemoragie. Părinții ar trebui să ia în serios educația, comunicarea și atenția sporită asupra copiilor lor. Afecțiunea nu înseamnă a-i oferi copilului libertate fără norme, fără reguli morale, fără disciplină, reviste porno, droguri sau bani fără număr. Mulți părinți sunt, cum se autodefinesc ei, „permisivi” , acționând sub sloganul lasă să aibă copilul ce n-am avut eu! de fapt, am spune noi, acești părinți sunt, practic, neglijenți, indiferenți față de dezvoltarea mentală corespunzătoare a copilului lor. Recomand celor care cunosc engleza să citească cartea psihologului american Johnattan Haidt, Generation Anxious sau să urmărească podcasturile cu el pe youtube. Haidt trage un semnal de alarmă privind aceste pericole care pot afecta psihicul unui copil pînă la apariția unor tulburări psihice grave în adolescență și maturitate.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
