Octavian Racu, jurnalist și sociolog
08.11.2024
Revenirea cu turle și trâmbețe a lui Trump la Casa Albă deja provoacă multe frisoane în capitalele europene, mai ales datorită faptului că în noul mandat președintele va fi cu mult mai puternic decât în cel precedent. Atât datorită pozițiilor solide în Congres, dar și a schimbărilor profunde în Partidul Republican și anturajul lui liderului republican. Dacă între 2016-2020 Trump abia începea să învețe din mers cu ce se mănâncă puterea politică, era dependent de echipa sa, iar în partid exista și o opoziție puternică, astăzi partidul îi este dedicat, iar noua echipă va fi selectată din cei care i-au fost aproape în ciuda unor vremuri foarte neprielnice.
Prin urmare, liderii europeni nu exagerează deloc când se așteaptă la niște schimbări imprevizibile. În materie de politică externă trebuie să luăm în considerație două aspecte ale relațiilor externe: birocrația diplomatică și factorul politic. Într-adevăr, odată cu schimbarea puterii politice, birocrația diplomatică asigură o relativă stabilitate și continuitate a politicii externe, în baza unor documente strategice, atunci când nu există intervenție specială a politicului. Asta vizează, în special, state precum România și Republica Moldova, care nu reprezintă un subiect special al dezbaterilor în politica americană. În cadrul audierilor în comisiile specializate, dedicate Republicii Moldova, spre exemplu, pozițiile exprimate de republicani și democrați sunt similare. Respectiv, pe harta mondială a intereselor SUA, aceste state se vor afla în continuare în vizorul funcționarilor, fără schimbări esențiale.
Pe de altă parte, desigur, nu putem ignora faptul că noile realități vor afecta Republica Moldova: Relațiile dintre SUA și UE, evoluția conflictului din Ucraina, relațiile SUA cu Rusia și politica americană de finanțare a organizațiilor neguvernamentale internaționale și din anumite state.
În cazul rezolvării conflictului ucrainean, am putea asista la o revenire la modelul de până la 2022, când între SUA și Rusia cooperează într-o anumită măsură în asigurarea unei stabilități în această republică. Cel mai elocvent exemplu este așa-numită “revoluție a ambasadorilor” din vara anului 2019, când reprezentanții celor două mari puteri au intervenit direct pentru asigurarea unei schimbări pașnice a puterii la Chișinău (controlată atunci de PDM și oligarhul Plahotnuc), iar Maia Sandu nu avea nicio problemă să discute cu emisarul rus Dmitri Kozak. Așadar, ne-am putea așteptat în următorul an la o destindere a retoricii Chișinăului în raport cu Moscova. Desigur, nu e vorba nicidecum de o apropiere, dar la sigur va fi o temperare a pornirilor agresive. De altfel, după încheierea alegerilor prezidențiale, în care Maia Sandu a fost asistată de o echipă de consultanți din SUA, se observă o metamorfoză a discursului publicl reprezentanților puterii: Uniunea Europeană și integrarea europeană nu mai sunt menționate în comunicate și discursuri, iar partidul de guvernare și președintele încearcă să sugereze că devin mai interesați de problemele interne și de consolidarea unității. Asta ar putea însemna că în perspectiva alegerilor parlamentare, PAS ar putea face o mutare spre un mesaj axat pe “patriotism”, așa cum făcuse cândva și pro-europeanul Vladimir Plahotniuc în ultimul an de guvernare, când alesese sloganul “Pentru Moldova”, în locul celor dedicate integrării europene.
Pe de o parte, această schimbare este dictată de o vădită suprasaturare și oboseală de o propagandă “pro-europeană” deșanțată, ajunsă caricaturală, care nu mai poate acoperi problemele existente și nici aduce dividente politice, fapt observat și la referendum. Pe de altă parte, există o conștientizare clară că în următoarea perioadă R. Moldova și clasa guvernantă de la Chișinău va trebui să se confrunte cu noi realități geopolitice, în care sprijinul UE și SUA nu va mai fi ca altă dată. S-ar putea ca argumentul “amenințărilor hibride ale Rusiei” să nu mai fie valabil în anul 2025, exact așa cum nu va fi valabilă și promisiunea de integrare a țării în UE, iar în contextul sistării tranzitului gazelor rusești prin Ucraina din 1 ianuarie, Chișinăul va fi nevoit să fie mai atent în declarații și acțiuni în raport cu Moscova, pentru că va fi nevoit să negocieze livrările de gaz prin rute alternative.
Așadar, revenirea lui Trump nu va schimba direct politica SUA față de Republica Moldova, însă la sigura va duce la schimbarea contextului geopolitic în care se află țara.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com