Jurnalistul Grigore L Culian, fondator/editor New York Magazin – nymagazin.com, nymagazin.ro, a realizat un interviu eveniment cu campionul român la box Ronald Gavril. Reproducem integral acest interviu în cele ce urmează:
Grigore Culian: Salut, Ronald Gavril, campionul nostru, românul nostru, aici la New York. L-am prins pentru un interviu și vreau neapărat să îmi răspundă la câteva întrebări care cred că interesează nu numai pe amatorii de sport, dar pe toți românii în general. Boxul este un sport foarte greu și vom intra puțin în, ca să spun așa, în secretele acestui sport, unde românii au obținut rezultate foarte bune de-a lungul anilor, începând cu Mihai Leu, Leonard Doroftei, Lucian Bute. Mai nou, adică în ultima vreme, tu ai fost ultimul care încă mai boxezi din această generație.
Ronald Gavril: Am fost un ultimul mohican din această generație.
Grigore Culian: Mă uit pe fișa ta și văd că ai 25 de meciuri. Corect, sau 26?
Ronald Gavril: 26.
Grigore Culian: 26. Dintre care 22 câștigătoare și numai 3 înfrângeri, 18 victorii prin knockout. Deci asta este o performanță în sine, încă de la început. Să luăm cu prima întrebare. Cum ai început boxul și unde?
Ronald Gavril: În primul rând, bună ziua tuturor, vă salut și sunt onorat să vorbesc cu dumneavoastră, un om care ați urmărit îndeaproape acest sport. Cum am început primii pași în lumea boxului? Am început la Bacău, la vârsta de 14 ani.
Grigore Culian: Ești de acolo tu.
Ronald Gavril: Sunt din Bacău, da, din Bacău. Acolo am început, datorită fraților mei, care fiind mai mari ca mine, au fost primii care au fost campioni. Au ieșit campioni în România prima dată, medaliați la nivel mondial, european. Și atunci m-au inspirat și de mine. Și așa am mers la acest sport, boxul. Am început, am intrat în lotul olimpic, unde am stat 10 ani de zile. Știți exact de ce e vorba. E o muncă titanică, cantonamente, meciuri, turnee. O muncă foarte, foarte solicitantă și deloc ușoară. Pentru că ești pe cale acasă tot anul, în cantonamente, în lume, în turnee. Dar am avut un singur vis și o ambiție de fier, aceea de a reuși să fiu și o pagină de istorie în boxul românesc. Și așa am reușit să fac performanță în boxul amator, l-am început. 10 titluri de campion național în România. Am fost titularul lotului pentru 10 ani. După care am zis că e momentul să fac box adevărat aici, în America, unde e boxul adevărat.
Grigore Culian: Eu am să-ți pun întrebări foarte scurte, pentru că un jurnalist profesionist nu vorbește el. Am observat că, fac o paranteză, am observat că foarte mulți jurnaliști din România și nu numai din România, care nu sunt pregătiți, vorbesc mai mult ei, în loc să vorbească cel care e intervievat. Deci, eu sunt scurt. Pun întrebarea și tu poți să vorbești cât vrei. Am urmărit fișa ta și am văzut că, din România, te-ai mutat în Los Angeles, la început, apoi la Nevada, unde exista celebru și există și acum celebru club de box al marelui campion neînvins, din câte știu eu.
Ronald Gavril: Da.
Grigore Culian: Floyd Mayweather, care nu mai boxează, am înțeles, dar s-a retras neînvins. Ca Rocky Marciano
Ronald Gavril: Da.
Grigore Culian: Deci, te-ai mutat acolo. Acum, vreau să te întreb, care a fost cel mai important meci din viața ta?
Ronald Gavril: Meciul de titlul mondial, pentru centra WBC, care a fost în 2017, cu David Benavidez. American de origine mexicana.
Grigore Culian: Un sportiv reputat, temut de mai toți sportivi de top ai categoriei. Ce mai, se temeau de el.
Ronald Gavril: Exact. Avea un record de 19 meci-uri cu 18 knock-out-uri. Un boxer foarte periculos, un boxer foarte puternic. Lovea foarte mult, foarte busy și avea stilul mexican, avea cojones. Chiar a avut și un frate care a fost campion și tatăl lor i-a întâlnitpe cei de față. Acela a fost cel mai important, cel mai greu meci unde, din păcate, mulți specialiști, m-au dat câștigător pe mine.
Grigore Culian: La primul meci.
Ronald Gavril: La primul meci. A fost split decision și a luat centru la el. A fost foarte aproape scorul. Un meci foarte controversat, am primit de split decision. Unde am primit, din cauza primului meci, am primit revanșa în meciul 2. În meciul 2 a fost un mecifoarte greu, unde sportivul Ben Adives a venit cu steroizi. După meci l-au prins și i-auluat centura. Astea sunt scrise, le puteți găsi pe Internet, pe Google. Nu le spun eu, le-am simțit în meciul cu Ben Adives, nu mai obosea. Mi-am făcut cum am știut treaba în meciul respectiv, dar nu te poți lupta cu știința. Și cea mai mare bucurie a fost atunci când am semnat contractul cu Floyd Mayweather, cel mai mare sportiv al timpului său… Legenda. A fost un moment foarte important. Să fiu în așa o mare companie… nu știam pe nimeni, nu știam nici măcar foarte bine limba engleză. Și să fiu într-o așa companie și să fiu prieten cu el a fost un lucru foarte mare. Și, bineînțeles, am devenit campion NIBF, Nord America Champion, în Las Vegas.
Grigore Culian: Să fii main event într-un oraș așa mare ca Las Vegas….
Ronald Gavril: Foarte greu. E foarte greu.
Grigore Culian: Și un român să intre pe piața asta, să fie main event…
Ronald Gavril: Atunci, cred că toate grelele, cum să zic, le-am uitat.
Grigore Culian: Mi-aduc aminte de la meciurile pe care le-am urmărit de-a lungul anilor…. că ți-am spus că am fost la aproape la toate meciurile. Și la Doroftei și la Lucian Bute. Doroftei a avut întotdeauna o problemă, să facă greutatea. Cum ai gestionat tu situația asta? Pentru voi este foarte greu, pentru că dacă trebuie să slăbești, de exemplu, 10 sau 15 kg, nu mai ai putere. Și intri în ring, cum să spun, fără forță, fără energie.
Ronald Gavril: Într-adevăr, e o luptă foarte grea. În lupta cu cântarul, trebuie să ai o gestiune de fier. Să-ți faci temele cum trebuie. Ești profesionist și atunci trebuie să-ți faci temele cum trebuie. Nu e ușor, dar unii se chinuie mai mult, alții mai puțin.
Grigore Culian: Și dacă-ți vine așa pofta să mănânci o friptură?
Ronald Gavril: O friptură poți mânca, nu e o problemă să mănânci. Sunt alte… lichidele trebuie să bei, nu știu, ceva dulce, știi? Atunci e grea ținerea asta.
Grigore Culian: Uite, ai ajuns acum la 39 de ani, dacă nu mă înșel.
Ronald Gavril: Da, 39 de ani.
Grigore Culian: Și tot nu te lași?
Ronald Gavril: Nu mă las, nu mă las. Mai am un pic. Cred că mai am un an și o să închei și cariera de sportiv. Vreau să închei cu capul sus, vreau să închei cu niște meciuri foarte mari. De aceea sunt aici, în New York, am stat în Bronx, cu Ludel Val, antrenorul meu de box, și pregătesc ceva meciuri de top. Vreau să închei cariera cu capul sus.
Grigore Culian: Și unde crezi că va fi? Aici, la New York, sau unde vei primi o ofertă?
Ronald Gavril: Acum sunt în discuții pentru a lupta pentru centra WBC Silver, în Mississippi. Sunt în discuții cu promotorul de acolo, unde vor organiza un eveniment și eu voi boxa acolo.
Grigore Culian: Am înțeles. Foarte, foarte interesant. Nu ți-e frică?
Ronald Gavril: Nu mi-e frică, pentru că îmi fac foarte bine temele.
Grigore Culian: Profesionist.
Ronald Gavril: Ca în orice sport.
Grigore Culian: Ca în orice sport și în orice business trebuie să fii pregătit și să fii informat, să studiezi.
Ronald Gavril: Asta facem noi.
Grigore Culian: Am vrut să te întreb ceva care nu ține neapărat de box. Ai aceeași disciplină în pregătirea meciurilor cu ceea ce faci în viața de zi cu zi?
Ronald Gavril: Da. De aceea am ajuns la 39 de ani și încă pot să fac ceea ce fac însport. Dacă nu ai disciplină, din orice punct de vedere, nu poți să faci sport.
Grigore Culian: Foarte, foarte interesant. Ne-am întâlnit, de fapt, prima dată la biserică, la Sfânta Maria, aici, la prietenul meu, preotul Cățar Ebertea.
Ronald Gavril: Da.
Grigore Culian: Ești un om religios?
Ronald Gavril: Da, sunt un om religios, chiar. Salutam pe domnul preot. Salutam la Sfânta Maria Biserică, unde am rămas surprins, impresionat, de cum cum vin oamenii și cum comunitateaa de români e foarte, foarte adunată.
Grigore Culian: Părintele știe să-i adune pe români. Sunt mai multe biserici aici, vreo șapte.
Ronald Gavril: Da?
Grigore Culian: Da, sunt vreo șapte, șase, șapte biserici. Eu le știu pe toate, că sunt de 38 de ani în țara asta. Crezi că te ajută cu ceva faptul că mergi în biserică, îți dă o stare de liniște?
Ronald Gavril: Da, îmi dă o stare de liniște, unde mă rog și îmi găsesc liniștea de aceeași vime. Sunt un tip credincioș, din familie credincioasă, cu educație. Mergeam duminica la biserică împreună cu familia. Țin și eu această obicei.
Grigore Culian: Cum ești primit în comunitate? Ai fost primit în comunitatea românească de aici și din Las Vegas? Sau din California?
Ronald Gavril: Da, și în California și în Las Vegas am fost primit bine de români. Românii sunt niște oameni iubitori, sunt niște oameni care apreciază valorile. M-au apreciat și m-au primit bine.
Grigore Culian: Dar spune-mi, în momentul în care ai, să spun, public. români foarte mulți în sala de box… care e diferența între a avea suporteri și a nu avea suporteri? Că eu n-am luptat în ring niciodată și nu știu cum ar fi. Poate că aș fi emoționat, poate că mi-aș pierde în loc să câștig. Cum e sentimentul ăsta?
Ronald Gavril: Clar că e mult mai bine să ai public.
Grigore Culian: Emoțional?
Ronald Gavril: Emoțional, îți dă o putere și te împinge de la spate acea energie a lor.Ca drept dovadă, anul trecut, am fost în România pentru două meciuri, unul la Craiova și unul la București. Am deschis împreună cu Ana Maria Prodan o companie de promotor, unde și organizăm gale de box. Am și luptat main event în aceste două gale și a fost, pot să zic, o experiență de neuitat. Mă bucur să spun că am reușit să fac acest lucru, să creez o companie împreună cu invitata mea și să dăm șansa și copililor care vor să facă performanță să poată boxa, să le putem crește un record și să ne fie mai ușor să-i aducem peste ocean. Pentru că este foarte greu să vină un sportiv din România care nu are niciun meci și să mergi cu un promotor, sau să-i faci meci de aici. Și așa, începutul… să treci prin perioada aceea de patru reprize la început, după care… eu știu cam cum se construiește un record. Fără acest record nu poți să ajungi să te bați pentru un titlu. Dacă vii cu zece lupte de patru reprize și zece knock-out, oricum nu te bagă nimeni în seamă.
Grigore Culian: Ai fost inspirat. Eu nu o cunosc pe Ana Maria Prodan. Am cunoscut-o pe mama ei. La un moment dat m-am și intersectat cu Ionela Prodan pe vremea când eram în România. Nu știu, cântam undeva și ea cânta la o nuntă într-un salon alăturat. Și așa ne-am cunoscut. Dar după aceea, ca să asculte cei care ne urmăresc aici, a fost un lucru foarte interesant. A venit la UE și a candidat pentru Parlamentul României. Tu nu știi.
Ronald Gavril: Nu știu, nu știu.
Grigore Culian: A candidat pentru Parlamentul României și românii de aici o cunoșteau foarte bine. Era un colegiu care era pentru diaspora și era un loc eligibil pentru Parlament, să ne prezinte pe noi, pe românii de aici. A obținut foarte multe voturi. Nu a cîștigat că știi cum e politica, e mai complicat. Dar m-am reîntâlnit cu ea la New York după foarte, foarte mulți ani, uneori am și împărțit scena. Pe Ana Maria n-am cunoscut-o, dar știu că este un manager excepțional, că a avut foarte mult succes în tot ce a făcut, în special în contractele cu fotbaliștii profesioniști. I-a avut pe cei mai cunoscuți sau cei mai… Deci nu am să intru în discuția asta pentru că e o problemă personală și un jurnalist profesionist nu se bagă în asta. E bine să fie discret. Ce e între voi, e între voi. Vezi, jurnalistii de obicei tocmai în subiectul ăsta se bagă în loc să… Pentru că sunt subiecte despre care oamenii asta vor să citească.
Ronald Gavril: Da, vor să audă, să citească.
Grigore Culian: Noi vorbim de performanță și din păcate, din păcate, din păcate nu prea se mai pune preț pe performanță.
Ronald Gavril: E un pic trist pentru copiii care fac sport. Și pentru mine.
Grigore Culian: E trist pentru că nu se știe cum se face performanță. Am văzut la biserică, au venit, ai fost înconjurat de copii acolo, ai venit și cu mânușa, a fost un film.
Ce reacție au avut copiii?
Ronald Gavril: Toți, toți au venit să-i învăț, cum să fac asta, cum să fac asta, cum pot să fac asta… întrebări, cum sunt copiii. Așa sunt, într-adevăr, copiii au nevoie să vadă exemple.
Grigore Culian: Unii chiar pot prinde drag.
Ronald Gavril: Păi normal, unii chiar se pot apuca de acest sport, unii chiar pot deveni campioni. Așa am fost și eu, când mă uita la Muhammad Ali, când mă uitam la Floyd Mayweather, când mă uitam la Jamestown și Evander Holyfield. Deci copiii au nevoie de exemplu.
Grigore Culian: Și știi foarte bine că, spre exemplu, sunt pugiliști, boxeri, care au boxat și la 50 de ani. Și acum, Pacquiao se apropie…
Ronald Gavril: Manny Pacquiao…
Grigore Culian: George Foreman a boxat la 50 de ani. Deci se poate. Ce să-ți mai spun? Ce să te mai întreb? Vrei să transmiți un mesaj pentru comunitatea noastră românească de aici?
Ronald Gavril: Sigur că vreau transmit un mesaj tuturor românilor din New York. Vreau să vă salut pe toți și să vă felicit pentru unitatea de care dați dovadă Sunteți uniți și chiar am rămas plăcut, surprins, și vin cu mare drag la biserică, să ne vedem duminică de duminică. Și dacă o să am meci în New York, vă aștept pe toți, vă aștept pe toți în număr cât mai mare să mă susțineți. Contează foarte mult să vă știu acolo, că sunteți acolo cu steagurile și mă susțineți. Vă salut și vă mulțumesc pe această cale.
Grigore Culian: Mulțumesc și eu tare mult și îți urez baftă și sper că să fiu sănătos, să pot să vin la meciuri, că îmi lipsesc meciurile de box.
Ronald Gavril: De aceea am și făcut compania, cum a spus, să pot construi campioni. Uitați-vă, de exemplu, el este un băiat din Norvegia, care are 3-0 și vreau să-l construiesc… E boxer? E boxer și… „You are a fighter? Oh, great!” Vreau să-l construiesc, să-i construiesc o carieră.
Grigore Culian: Prin promovarea lui în cadrul firmei pe care o ai cu Ana.
Ronald Gavril: Bineînțeles, bineînțeles, prin relațiile pe care le-am construit în ani de zile, prin experiența mea care o dețin.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

