Demascarea poliției gândirii de la Bruxelles: E timpul să spunem lucrurilor pe nume
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
30.01.2025
„Efortul de a fi mai incluzivi a mers prea departe: a fost folosit din ce în ce mai mult pentru a reduce la tăcere și a exclude pe cei care au opinii diferite”, a declarat fondatorul și CEO-ulMeta în ianuarie anul acesta, făcând referire la cenzura predominantă pe platformele de socializare.
Proprietarul Facebook a recunoscut, de asemenea că „guvernele și mass-media tradițională au insistat asupra unei cenzuri din ce în ce mai intense. O mare parte din aceasta se face în mod clar din motive politice.”
Schimbarea la față a lui Mark Zuckerberg este în mod clar legată de alegerea președintelui Donald Trump, o alegere pro-libertate. Anterior, cenzura Facebook a fost apărată cu argumentul că Meta este o companie privată și, conform propriilor reguli, restricționează orice dorește pe platformele sale. Meta susținea, de asemenea, că nu există interese politice care influențează acest proces. Aceste argumente, desigur, au fost complet anulate de mărturisirea lui Zuckerberg. De altfel, practica judiciară considera anterior o „declarație publică” dacă cineva își exprima opinia pe Facebook – nu într-un mesaj privat – sau făcea o declarație defăimătoare despre cineva sau îi dăuna reputației.
Ceea ce a fost cu adevărat inovator în declarațiile miliardarului guru al tehnologiei, însă, a fost franchețea cu care a vorbit despre intervențiile elitei globaliste, atrage atenția o analiză The European Conservative.
În ultimii zece ani, a început un val de impunere a cenzurii bazată pe ideologii. Cred că au fost două evenimente principale care au declanșat acest lucru. Alegerea lui Trump în 2016, care a coincis practic cu Brexitul și fragmentarea UE. Apoi, în 2020, a fost COVID…
Având în vedere toate acestea, nu este surprinzător faptul că Meta a interzis presa de stat rusă de pe platformele sale din întreaga lume în septembrie anul trecut, după ce secretarul de stat american de atunci, Antony Blinken, a condamnat „activitățile destabilizatoare” ale RussiaToday.
Cenzura Meta, însă, nu afectează doar politicienii și instituțiile media indezirabile pentru stânga internațională: sabia lui Damocles apasă deasupra capetelor fiecărui utilizator atunci când își exprimă opinia pe teme importante pentru establishmentul liberal de stânga. Este trist că acest modus operandi amintește de dictatura (de opinie) pe care popoarele din țările postcomuniste o credeau că va dispărea pentru totdeauna după schimbările de regim din Europa Centrală și de Est.
Deși Zuckerberg a promis că va elimina verificarea faptelor pe Facebook, acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut în Europa. După cum a spus el însuși, „Tot mai multe legi din Europa instituționalizează cenzura”. Cele mai importante dintre acestea sunt Legea privind serviciile digitale (DSA) și hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din noiembrie 2023 în cauza C-376/22.
Scopul declarat al DSA este de a înlocui autoreglementarea aplicată în mod normal a comunicării politice publice pe rețelele de socializare cu obligații în materie de drept al concurenței. Cele mai mari platforme ar fi astfel obligate să analizeze impactul serviciilor lor asupra proceselor electorale.
Cea mai absurdă parte a regulamentului se găsește în articolul 34 din DSA, care impune furnizorilor de servicii să efectueze o evaluare a riscurilor privind măsura în care serviciul lor restricționează libertatea de exprimare sau dreptul la informare liberă și riscurile pe care le prezintă pentru discursul civil și procesele electorale. Cu alte cuvinte, să evalueze pericolul ca oamenii să își exprime liber gândurile pe Facebook. Dacă o platformă nu respectă prevederile DSA, UE poate impune amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală a companiei.
Hotărârea C 376/22 a CJUE consideră legislația națională un „obstacol juridic în calea bunei funcționări a pieței interne”, care trebuie eliminat prin armonizarea anumitor legi naționale, deoarece creează incertitudine juridică dacă astfel de servicii sunt supuse unor reguli diferite. Interesant este că preocupările legate de certitudinea juridică nu apar în contextul în care utilizatorii obișnuiți de social media nu știu niciodată dacă exprimarea opiniei lor va duce la ștergerea postării, la blocarea utilizatorului sau la lipsa oricăror consecințe. Prin hotărârea sa, CJUE a exclus în esență legiuitorii naționali de la reglementarea platformelor de socializare, creând în același timp o poziție hegemonică pentru Bruxelles.
În 2020, ca primă fază a strategiei UE anti-dezinformare, Observatorul European al Media Digitală (EDMO) a început să funcționeze, finanțat de Comisia Europeană (CE), cu scopul de a coordona activitatea centrelor de verificare a faptelor și a redacțiilor înființate în statele membre, precum și cercetarea privind știrile false și răspândirea dezinformării. Proiectul a avut ca scop construirea unei piețe UE pentru serviciile de verificare a faptelor și sprijinirea autorităților responsabile de monitorizarea mass-media digitale și de dezvoltarea de noi politici. În a doua fază, CE a lansat o cerere de propuneri de 9 milioane de euro pentru înființarea de „centre de dezinformare” naționale și regionale și a însărcinat jurnaliști de stânga dedicați cu „verificarea faptelor”.
Activitatea verificatorilor de fapte nu trece adesea de filtrul statului de drept. Chiar și numele lor este înșelător, deoarece adesea „verifică” opiniile în loc de fapte. Acestea din urmă sunt de neînțeles din punct de vedere conceptual, deoarece ceea ce distinge o opinie de o afirmație de fapt este faptul că aceasta nu trebuie neapărat să se bazeze pe date sau fapte și, prin urmare, nu poate fi verificată – cel mult, poate fi cenzurată. Deși afirmarea unor fapte neadevărate în anumite cazuri poate chiar constitui o infracțiune, libertatea de exprimare este un drept fundamental de primă generație. După cum a afirmat și curtea constituțională maghiară, opiniile personale reprezintă o valoare independentă care trebuie protejată, indiferent de conținutul lor de adevăr.
În cele din urmă, este evident că sistemele de verificare a faptelor nu numai că încalcă libertatea de exprimare, dar le lipsește și total legitimitatea. Gândiți-vă: cine – și pe ce bază – a autorizat un grup de persoane să reducă la tăcere opiniile altora, restricționând un drept fundamental de primă generație? Aceasta este întrebarea de un milion de dolari care ar trebui pusă în fiecare societate democratică.
În schimb, politicienii globaliști care operează în Europa și-au exprimat indignarea aproape la unison atunci când Zuckerberg a anunțat că nu va mai exista verificare a faptelor pe platforma sa și l-a amenințat pe fondatorul Facebook, considerat cândva aliatul lor.
Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că scopul elitei globaliste, cheltuind miliarde de euro pe un sistem de cenzură, este de a asigura victorii electorale și de a-și menține puterea. Aceștia urmăresc politici distructive antinaționale și antieuropene cărora majoritatea alegătorilor se opun – dar șansele publicului de a-și împărtăși nemulțumirea cu ceilalți și de a se organiza ca răspuns sunt din ce în ce mai limitate, deoarece se confruntă cu riscul de a fi reduși la tăcere.
Dar vremurile se schimbă, deoarece „nu poți păcăli pe toți oamenii tot timpul”, așa cum știm de la Abraham Lincoln. În ciuda puternicelor dificultăți mediatice, republicanii au reușit să câștige în Statele Unite, iar grupul Patrioți pentru Europa are acum 86 de europarlamentari, ceea ce îl face al treilea grup ca mărime din PE. Doar aceste forțe suveraniste pot restabili libertatea de exprimare în societățile occidentale.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
