Daniel George
14.07.2024
Confruntate cu mari probleme interne, SUA ar trebui să spună „NU” Ucrainei în NATO, ca să nu riște un război cu Rusia. Europenii ar trebui să preia responsabilitatea pentru viitorul lor.
NATO sărbătorește a 75-a aniversare la Washington. Cel mai recent summit s-a desfășurat le fel ca și întâlnirile anterioare. A fost plin de promisiuni nerealiste, predicții auto-indulgente și avertismente de operetă. În ciuda creșterii cheltuielilor militare europene, NATO rămâne – America de Nord plus celelalte. Dintre statele membre ale Alianței, numai SUA sunt capabile să poarte război împotriva Rusiei cu arme nucleare, scrie Doug Bandow în The American Conservative.
Doug Bandow este Senior Fellow la Institutul Cato. Fost asistent special al președintelui Ronald Reagan, el este autorul cărții Foreign Follies: America’s New Global Empire.
Întâlnirea a prezentat campania continuă a lobby-ului ucrainean de a aduce Kievul în NATO, folosind o presupusă alianță defensivă pentru a încurca membrii NATO, în special America, în războiul ruso-ucrainean. Cel mai puternic sprijin pentru a face acest lucru vine din partea unor țări precum statele baltice, a căror principală datorie într-un conflict pe scară largă între NATO și Rusia ar fi să aplaude America, în timp ce orașele americane ar fi incinerate de ICBM-uri rusești (rachete balistice intercontinentale).
Până acum, președintele Joe Biden a rezistat să se pozi ționeze Full Monty în lupta directă în Ucraina, ca în filmul în care un grup de șomeri decid să joace într-un spectacol de atriptease. Cu toate acestea, el a crescut constant intensitatea războiului prin procură al NATO împotriva Rusiei. Luna trecută, Biden a inițiat un nou acord de securitate pe 10 ani cu Kievul, care prevede consultarea „la cele mai înalte niveluri pentru a determina măsurile adecvate și necesare pentru a sprijini Ucraina și a impune costuri Rusiei”.
„Nu așteptăm finalizarea procesului NATO pentru a ne angaja pe termen lung față de securitatea Ucrainei, pentru a aborda amenințările imediate cu care se confruntă aceasta și pentru a descuraja orice agresiune care ar putea avea loc”, a explicat președintele SUA.
De fapt, SUA ar trebui să spună „NU” Ucrainei în NATO. Scopul Alianței este de a proteja membrii și de a promova interesele acestora. Inițial, asta a însemnat apărarea împotriva Uniunii Sovietice, împiedicarea Armatei Roșii să mărșăluiască prin Germania de Vest spre Atlantic. Nu este evident că Moscova a intenționat vreodată o astfel de manevră, dar Iosif Stalin a fost o figură unică diabolică și amenințătoare. Prin urmare, America a oferit un scut de apărare pentru națiunile din Europa de Vest până când acestea și-au revenit din punct de vedere economic și politic și s-au putut descurca singure. Cu toate acestea, factorii de decizie, inclusiv președintele Dwight D. Eisenhower, se așteptau ca prezența trupelor americane să fie temporară. După cum a opinat Eisenhower în 1951: „Dacă în zece ani, toate trupele americane staționate în Europa în scopuri de apărare națională nu au fost returnate în Statele Unite, atunci întregul proiect va fi eșuat”.
Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și a Pactului de la Varșovia, alianța transatlantică și-a încheiat misiunea. „Băieții răi” au dispărut, „cei buni” au triumfat. Cu toate acestea, europenii nu au agreat niciodată ideea de a-și prelua responsabilitatea pentru propria apărare. La urma urmei, Unchiul Sam devenise mult mai puternic decât Unchiul Sucker. Europenii au muncit din greu pentru a-și păstra locul în modulul de apărare al Washingtonului, propunând noi atribuții pentru NATO, inclusiv, în mod bizar, lupta împotriva drogurilor și promovarea schimburilor de studenți.
În ciuda pretențiilor în continuă expansiune ale leadership-ului global din partea elitelor răsfățate de la Washington, SUA se îndreaptă către o criză internă. America suferă: un președinte deficitar și un contestatar divizionar; un popor divers din ce în ce mai înstrăinat, despărțit amar de geografie, cultură și credință; o societate îmbătrânită, prost pregătită pentru schimbarea sarcinilor demografice; orașe afectate de infrastructura eșuată și crime violente; un guvern practic falimentat, împovărat de sute de trilioane de dolari în datorii nefinanțate. Datoria federală continuă să crească și ar putea dubla PIB-ul Americii până la jumătatea secolului. Este timpul ca americanii s[ se concentreze asupra confruntării cu problemele lor de acasă.
Dorința Ucrainei de a adera la NATO este de înțeles. Dar scopul alianței este de a îmbunătăți securitatea membrilor săi, nu de a oferi caritate celor din afară. În plus, introducerea Ucrainei în NATO ar face mult mai probabil conflictul cu Rusia. La opt decenii după al Doilea Război Mondial, lumea s-a schimbat. Dominația americană a scăzut. Capabilitățile aliate au înflorit. Europenii ar trebui să preia responsabilitatea pentru viitorul lor.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro