Cele două Europe
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
18.07.2025
În momentul alegerilor din iunie 2024 pentru Parlamentul European, au apărut două Europe, consideră o analiză publicată de The European Conservative.
Există Europa centrată pe citadele elitiste din Bruxelles, Luxemburg sau Frankfurt, unde comisarii UE, judecătorii și bancherii centrali își emit regulile și edictele. Și apoi există Europa reală, unde milioane de europeni trebuie să se confrunte cu consecințele deciziilor primei Europe asupra modului lor de viață.
Un an mai târziu, acea diviziune dintre puternica Europă Oficială a elitelor și Cealaltă Europăignorată, unde oamenii trăiesc și muncesc, este mai clară ca niciodată.
Sau am putea spune că acum este vorba despre diviziunea dintre Europa construită pe minciuni și fantezii politice, unde sistemul își imaginează lumea așa cum vrea să fie, și Europa adevărurilor dure, unde oamenii obișnuiți se confruntă cu realitatea unor politici dezastruoase, cum ar fi migrația în masă și emisiile Net Zero.
Prăpastia tot mai mare dintre viața în ceea ce putem numi Europa Oficială și Cealaltă Europăexplică de ce există o revoltă populistă continuă împotriva elitelor politice. Și de ce aceste elite se adăpostesc în spatele zidurilor, agățându-se împreună într-o încercare disperată de a se menține la putere și de a ține oamenii în afara porților.
Dacă doriți să vedeți o ilustrare fizică a diferenței dintre Europa minciunilor și cea a adevărurilor dure, uitați-vă la furia provocată de afișele oficiale anti-hărțuire sexuală care au apărut la piscinele publice din Köln, Germania.
Cel mai rău dintre aceste afișe înfățișează o femeie albă matură, roșcată, apucând fesele unui băiat de culoare cu o proteză de picior, cu comanda „Stop! Pipăitul este interzis.” Aceasta este o distorsiune atât de bizară a realității, într-o țară în care majoritatea agresiunilor sexuale înregistrate la piscine sunt comise de migranți, încât autoritățile au fost nevoite să șteargă afișele.
Totuși, acest incident aparent absurd dezvăluie un adevăr profund despre perspectiva Europei oficiale: că ceea ce este cu adevărat „interzis” este să spui adevărul despre migrația în masă necontrolată și impactul acesteia asupra societăților noastre. Și că orice neadevăr scandalos este acceptabil, dacă este o „minciună bună” într-o cauză nobilă, care ar putea ajuta la „reeducarea” și supunerea publicului.
Este aceeași mentalitate de „minciună bună” care a determinat autoritățile britanice să nege timp de decenii adevărul că, în principal, bandele de violatori musulmani pakistanezi hărțuiau mii de fete albe în orașele englezești și să încerce să reducă la tăcere pe cei care spuneau adevărul, etichetându-i drept rasiști. Chiar și acum, când faptele istorice sunt incontestabile, guvernul laburist necinstit vrea să impună o lege a blasfemiei împotriva „islamofobiei”, care ar putea transforma în infracțiune expunerea adevărului despre bandele de violatori și complicii lor, care, în lumea reală, sunt încă în libertate și în poziții de putere.
Europa Oficială a încercat să ne impună cu forța și pe noi, ceilalți, „minciuni bune” similare cu privire la fiecare problemă importantă a vremurilor noastre: de la predicarea că impunerea irațională a politicilor Net Zero este bună pentru noi, până la insistența că femeile pot avea penis.
Între timp, în bula de la Bruxelles, liderii Europei Oficiale continuă să nege adevărul despre daunele pe care politicile lor impuse asupra tuturor aspectelor, de la migrație și energie verde la ideologia de gen și războiul din Ucraina, le-au provocat vieții a milioane de cetățeni ai statelor membre ale UE.
Săptămâna trecută, „Regina” Ursula von der Leyen, președintă nealesă a Comisiei Europene, s-a confruntat cu un rar vot de încredere în Parlamentul European, propus de grupul de europarlamentari Patrioți pentru Europa. În ajunul votului, prim-ministrul conservator al Ungariei, Viktor Orbán, a scris că „mâine va sosi momentul adevărului: pe de o parte, elita imperială bruxelleză, pe de altă parte, patrioții și bunul simț. Fără eschive, trebuie făcută o alegere.”
În cele din urmă, masa europarlamentarilor centriști, de stânga și ecologisti s-a unit pentru a se asigura că regina lor va supraviețui cu ușurință, alegând să susțină minciuna lui von der Leyen conform căreia adversarii ei conservatori naționali – și, implicit, milioanele de oameni care votează pentru ei – erau „extremiști” și „apologeți ai lui Putin” care ar trebui evitați și reduși la tăcere.
Von der Leyen s-ar fi putut lăuda cu conducerea „democrației europene”. Dar acel vot nu a făcut decât să expună decalajul democratic dintre elita de la Bruxelles și fermieri, muncitori și mulți alții din întreaga Europă care, de la urne până la patrula de frontieră neoficială, își exprimă opiniile despre regimul nereprezentativ al UE.
Adevărul este că majoritatea oamenilor nu vor să trăiască într-o Europă a minciunilor „bune”, unde sistemul crede că poate întoarce realitatea cu susul în jos și ne poate spune să negăm dovezile pe care le vedem și le urechile noastre. Iar confruntarea cu adevărul dur ne poate elibera.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
