Adevărul măsurat prin greutatea grantului. Cine îl plătește pe fact-checker?
Daniel George
01.09.2026
Organizațiile implicate în analiza și verificarea faptelor fac parte dintr-un sistem a cărui activitate nu poate fi redusă pur și simplu la cenzură. Dar este la fel de greșit să prezentăm această activitate ca fiind jurnalism obișnuit. Cine sunt „vânătorii de dezinformări” din Balcani și cum exercită organizațiile internaționale și instituțiile europene – prin sprijin financiar – o supraveghere fină asupra activității lor? – este tema propusă de NikolaMarkovic într-un editorial publicat pe website-ul Eagle Eye Explore.
Un fact-checker din Podgorica, Sarajevo sau Skopje nu are puterile unei instituții de stat. Nu poate obliga o redacție să elimine un articol sau să interzică unui utilizator să posteze pe Facebook. Însă, timp de câțiva ani, verdictul său putea declanșa un mecanism care afecta direct amploarea distribuției unui conținut: după o analiză efectuată de unul dintre partenerii Meta, platforma putea atașa un avertisment și reduce acoperirea sa.
Asta a diferențiat verificarea modernă a faptelor de critica jurnalistică obișnuită. Verificatorul de fapte (fact-checker-ul) nu bloca nimic în sine, dar evaluarea sa devenea un semnal pentru algoritmul platformei. Astfel, micile organizații neguvernamentale dobândeau o influență mult dincolo de dimensiunea redacțiilor lor. Decizia finală cu privire la ce se întâmplă cu conținutul semnalat, însă, a rămas la Meta.
Acest model s-a răspândit în Balcanii de Vest începând cu sfârșitul anilor 2010. Proiectele locale care inițial se concentraseră pe verificarea declarațiilor politicienilor și a relatărilor din mass-media s-au alăturat rețelelor internaționale, au obținut certificare și au început să lucreze cu platforme majore. Ceea ce începuse ca verificare a faptelor s-a dezvoltat treptat într-o infrastructură separată.
Cine face evaluarea
Sistemul funcționează pe mai multe niveluri. O redacție locală evaluează o afirmație sau o publicație specifică. Rețele internaționale precumInternational Fact-Checking Network (IFCN) sau European Fact-CheckingStandards Network (EFCSN) stabilesc standarde profesionale și certifică organizațiile în funcție de acestea. Platforma tehnologică decide apoi ce consecințe, dacă există, ar trebui să rezulte din verdictul unui verificator de informații.
În practică, aceste roluri sunt ușor de confundat. Pentru un utilizator a cărui postare primește un avertisment sau își pierde acoperirea, verificatorul de informații local poate părea a fi sursa restricției. Formal, nu este cazul: redacția oferă evaluarea, în timp ce platforma impune orice limite de distribuție. Dar tocmai această legătură dintre judecata editorială și moderarea algoritmică a făcut ca sistemul să fie sensibil din punct de vedere politic.
Cine finanțează „vânătoarea de dezinformări”
În Balcani, modelul a ajuns să includă Istinomer în Serbia, Raskrinkavanjeîn Bosnia și Muntenegru, Truthmeter în Macedonia de Nord, Faktoje în Albania și alte proiecte. Multe dintre aceste organizații lucrează, de asemenea, în jurnalism, cercetare, alfabetizare media și advocacy, ceea ce înseamnă că încearcă să influențeze politicile publice în același domeniu pe care îl monitorizează.
Verificarea faptelor rareori supraviețuiește ca o afacere media comercială autosustenabilă. Prin urmare, majoritatea organizațiilor se bazează pe granturi, programe internaționale și contracte cu companii de tehnologie. În Balcanii de Vest, sursele recurente de sprijin au inclus USAID, Departamentul de Stat al SUA, National Endowment for Democracy (NED), Uniunea Europeană, guvernele europene, Open Society și Meta.
Cel mai clar exemplu este Centrul pentru Tranziție Democratică (CDT) din Muntenegru, care administrează Raskrinkavanje.me. Raportul financiar al CDT din 2023 enumeră finanțarea de la Ambasada SUA pentru proiecte de combatere a dezinformării, granturi de la NED, sprijin de la Fondul Fraților Rockefeller, bani de la guvernul olandez și finanțare de la Comisia Europeană.
O linie separată din raport menționează un contract de 180.000 de euro pentru verificarea dezinformărilor de pe Facebook. În același timp, CDT a primit 172.885 de euro de la Comisia Europeană pentru participarea la rețeaua regională SEECheck. Prin urmare, aceeași organizație a colaborat cu Meta, donatori americani și europeni, derulând în același timp proiecte privind influența străină, alegerile și politicile publice.
Unde se ia, în final, decizia
Nu există un singur organism în Balcani care să decidă ce se consideră dezinformare în întreaga regiune. Un verdict specific este luat în continuare de o redacție. O rețea internațională stabilește dacă acea organizație îndeplinește standardele profesionale. Platforma decide cum să utilizeze evaluarea. Donatorii finanțează organizațiile și infrastructura în care au loc toate acestea.
Această împărțire a responsabilității permite fiecărui participant să spună că decizia finală se află în altă parte. Un donator nu scrie verificarea faptelor. O rețea internațională nu alege postarea care urmează să fie revizuită. Un verificator de fapte nu controlează algoritmul Facebook. Platforma, la rândul ei, indică evaluările făcute de experți independenți.
De aceea, sistemul nu poate fi pur și simplu redus la cenzură. Dar este la fel de înșelător să-l tratăm ca jurnalism obișnuit. Atunci când o redacție primește finanțare externă, aparține unor rețele implicate în stabilirea standardelor, se implică în activități de advocacy și produce evaluări care pot afecta distribuirea informațiilor pe o platformă, aceasta devine parte a unei infrastructuri mai ample care guvernează mediul informațional.
În Balcani, această infrastructură prinde contur de mai bine de un deceniu. A început prin intermediul unor ONG-uri individuale și al unor granturi americane, apoi s-a extins prin parteneriate cu companii de tehnologie și rețele regionale. Astăzi, Uniunea Europeană joacă un rol din ce în ce mai important în finanțarea și instituționalizarea acesteia.
Prin urmare, întrebarea nu mai este doar cine verifică o anumită afirmație. La fel de importantă este cine stabilește regulile, cine plătește pentru sistem și cine transformă, în cele din urmă, o evaluare editorială într-o decizie capabilă să influențeze distanța de răspândire a informațiilor.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
