0 9 minute 3 săptămâni

Bogdan Alexandru Duca, analist politic

27.04.2025

Pentru comerț, aceasta este cea mai uimitoare perioadă de la al Doilea Război Mondial încoace. Tarifele impuse de administrația SUA au potențialul de a afecta fluxurile comerciale mai puternic decât criza de securitate teroristă din 11 septembrie 2001, consecințele financiare ale crizei financiare globale și înghețarea lanțurilor de aprovizionare în timpul pandemiei de COVID-19. Având în vedere incertitudinea uriașă și schimbările zilnice ale tarifelor americane, este oportun să recapitulăm ce știm și ce nu știm despre acest șoc. Această incertitudine este rezultatul procesului decizional extrem de personalizat pe care Donald Trump l-a adus în funcția prezidențială, cu tendința sa de a anunța politici, apoi de a le retrage și modifica, arată o analiză a președintelui Consiliului de Cooperare Economică Pacific din Noua Zeelandă, Alan Bollard.

La începutul lunii aprilie, Trump a anunțat un regim ad hoc de tarife ridicate pentru majoritatea producției mondiale, axat în special pe Asia de Est, anunțat în așa-numita Zi a Eliberării. Acest lucru a provocat anxietate și volatilitate pe piețele mondiale de acțiuni, obligațiuni și valută, cu pierderi considerabile de valoare. Președintele SUA, Donald Trump, a dat apoi complet înapoi din lupta globală și a decis să se concentreze din nou pe un război tarifar bilateral cu China. China a răspuns parțial în mod reciproc.

La momentul redactării prezentului document, tarifele americane ajung până la 245 % pentru unele produse chinezești, iar cele chinezești pentru importurile din SUA ajung până la 125 %, la care se adaugă restricții la exportul anumitor tehnologii impuse de ambele părți. În urma indignării consumatorilor interni, administrația americană a făcut acum unele excepții pentru produsele electronice de larg consum, scrie expertul.

Potrivit acestuia, ca disciplină, economiștii pot fi în dezacord cu privire la multe aspecte. Însă marea majoritate este de acord că tarifele americane vor stimula producția internă în SUA, dar în detrimentul creșterii costurilor de producție și al ineficienței alocative, reducând astfel productivitatea și provocând creșteri durabile ale prețurilor.

Amploarea acestor taxe la import este enormă. Suntem obișnuiți să modelăm impactul creșterii tarifelor cu, să zicem, 10%. Dar modelele economice nu sunt calibrate pentru aceste schimbări uriașe. În consecință, nimeni nu știe exact ce efect ar putea avea o taxă de 145%. Știm însă că se va reduce comerțul, inflația va crește și creșterea economică va fi afectată, avertizează Bollard.

În mod absolut firesc, președintele Consiliului de Cooperare Economică Pacific din Noua Zeelandă pune întrebarea cheie: Cine va plăti aceste tarife?

Răspunsul, explică specialistul, este că vor fi suportate de ambii parteneri comerciali, într-o măsură determinată de elasticitatea cererii și a ofertei. Aceasta înseamnă că, în cazul unui telefon mobil asamblat în China pentru care există puține substitute, SUA vor suporta cea mai mare parte a costurilor; în cazul exporturilor de minerale chinezești care au piață doar în SUA, China va fi mai afectată.

Incertitudinea generată de aceste tarife va afecta în mod special creșterea economică. Acest lucru se datorează amplorii lor fără precedent și probabilității unor schimbări bruște și neașteptate în viitor. Pentru a maximiza creșterea economică, OCDE pune accentul pe stabilitate, previzibilitate și independență față de procesul politic. Tarifele contravin tuturor acestor criterii.

Tarifele reflectă în parte eșecurile anterioare ale SUA în implementarea unor politici care ar redistribui beneficiile fluxurilor comerciale, de exemplu din Silicon Valley către zona industrială din centrul SUA, afectată de declinul industrial, pentru a atenua pierderile de locuri de muncă. Acest dezechilibru se acumulează de mai bine de un deceniu.

În opinia unor economiști occidentali, situația este și o consecință a deficitului comercial enorm al Chinei. În retrospectivă, China ar fi putut observa această tensiune politică crescândă și ar fi căutat o modalitate de a o difuza. Mulți în SUA consideră că Republica Populară Chineză nu a reușit să-și reechilibreze propria economie prin creșterea consumului intern. Problemele comerciale întâmpinate de japonezi în anii 1980, când producția eficientă de automobile a amenințat industria manufacturieră americană, ducând la restricții voluntare la export, au oferit o lecție.

Vom asista acum la o decuplare economică – aceasta va fi imprevizibilă și, uneori, incomodă, cu creșteri de prețuri și penurii în perioada de tranziție, care ar putea dura ani de zile. Consiliile de administrație analizează unde să se relocheze, directorii executivi se străduiesc să funcționeze în acest nou mediu, iar managerii de achiziții redirecționează lanțurile de aprovizionare. Acest lucru înseamnă probabil sfârșitul modelului de creștere economică din Asia de Est bazat pe comerț și, de asemenea, o reorganizare a facilităților de producție în toată Asia de Sud-Est, cu o reconfigurare a piețelor de către China, spune expertul.

Este dificil să se înțeleagă rațiunea din spatele acestor decizii tarifare. Economiile occidentale au trecut, în general, de la agricultură la producție și apoi la servicii. De ani de zile, SUA își pierde competitivitatea în sectorul producției, ceea ce nu a surprins economiștii specializați în dezvoltare. Dar acest lucru a fost parțial compensat de un sector al serviciilor înfloritor, în care lucrează majoritatea americanilor, cu expertiză în software, alte forme de proprietate intelectuală, branding, marketing, servicii financiare și de afaceri, transport și turism. Exporturile de servicii ale SUA înregistrează un excedent puternic față de majoritatea țărilor, ceea ce a contribuit la succesul economiei americane.

În trecut, comerțul dintre SUA și China a înregistrat cele mai mari fluxuri interstatale din istorie, ambele economii beneficiind de eficiența pe care aceasta a adus-o. Acum, situația s-a schimbat complet; comerțul se va reorienta probabil către două blocuri comerciale separate. Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru a fost în timpul Războiului Rece. Alte țări ar putea da dovadă de leadership în politica comercială, multe dintre ele reconsiderând extinderea acordurilor de liber schimb, ceea ce ar fi util.

Expertul trage un semnal de alarmă: într-un moment în care avem nevoie de leadership economic, de o creștere economică de mai bună calitate și de consens în privința politicilor privind schimbările climatice, există riscul ca guvernele să se reorienteze către politici de putere și să fie susceptibile la acorduri bilaterale inutile.

Potrivit acestuia, viitorul va decide dacă tarifele actuale vor supraviețui în următorii ani. Însă, dacă ele vor rămâne în vigoare, viitorul economic pare sumbru: vedem un peisaj comercial beligerant, cu țări care caută „economia laturii întunecate” – instrumente pentru a-i prejudicia pe ceilalți jucători. Acestea sunt strategii riscante și ar putea duce la o situație în care toată lumea are de pierdut.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole