De pe Bosfor pe Dâmbovița: Paul Hitter aduce „Rude îndepărtate” la București
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
22.10.2025
Cunoscutul pictor Paul Hitter a vorbit, în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate New York Magazin România, despre expoziția avută recent în Turcia, a destăinuit secretul succesului acestui eveniment și a povestit despre planurile sale de viitor.
În data de 4 noiembrie 2025, va avea loc, în București, vernisajul expoziției “Rude îndepărtate”.
Georgiana Arsene: Recent, ai avut o expoziție în Turcia. Cum s-a numit și de ce în Turcia?
Paul Hitter: Expoziția s-a numit ”Rude îndepărtate”, și trebuie să mărturisesc că este pentru prima dată cînd nu aleg eu numele unei expoziții personale. Acest nume a fost ales de echipa curatorială pe mîinile căreia m-am lăsat. Turcia, pentru că m-am îndrăgostit la prima vedere de Istanbul dar nu doar la prima vedere ci și la a doua și la a treia și la a patra, de fapt de fiecare dată descopăr ceva nou acolo. Turcia pentru că pictez despre Balcani iar cultura turcă este cultura dominantă din această zonă, Turcia pentru că avem foarte multe în comun cu ei.
Georgiana Arsene: Presa turcă a scris despre tine ca ai fi… maghiar. De ce?
Paul Hitter: Povestea este destul de amuzantă cumva. Eu sunt pe jumătate maghiar, discutînd cu curatorul expoziției i-am menționat acest lucru. Capitalul de simpatie pe care Turcia îl poartă Ungariei este uriaș, ei fac parte din aceeași familie a popoarelor fino-ugro-turcice, deci iată-mă botezat 100% maghiar fără voia mea neapărat. Curatorul a făcut comunicarea în acest fel, eu nevorbind turca, am realizat cănd deja era prea tîrziu și nu mai puteam corecta. Nici nu știu dacă aș fi corectat neapărat…
Georgiana Arsene: La Istanbul, ai avut un succes foarte mare. Care este secretul?
Paul Hitter: Secretul, în ultima vreme, cred că este acela de a nu fi neapărat cunoscut pe plan local, și de a nu atinge în nici un fel teme politice. Mai exact spus, atunci cînd nu ești un artist cunoscut în acea zonă, oamenii te descoperă în primul rînd ca artist, și mult mai tîrziu eventualele opțiuni politice, opțiuni ce scindează potențialul public. Apoi, probabil că are legătură și cu măgulirea. Turcii își iubesc istoria și țara, eu i-am măgulit pe ei iar ei m-au măgulit pe mine. Generozitatea artistului a fost răsplătită cu generozitate de către public.
Georgiana Arsene: Cum este publicul turc amator de artă comparativ cu cel român?
Paul Hitter: Nu am făcut o astfel de comparație, nu am reușit să îmi dau seama prea mult. Bariera lingvistică a fost pe alocuri o problemă. Ce pot spune este că au fost surprinși, plăcut surprinși și că au fost foarte curioși… de unde și pînă unde un român-maghiar dacă vreți are această aplecare asupra lor. Au înțeles apoi, deci poate că într-un fel sau altul, la fel ca și publicul român, au și ei nevoie de conștientizarea lucrurilor de care vorbeam mai sus, lucrurilor comune pe care le avem și care ne apropie.
Georgiana Arsene: Care este următorul tău proiect? Unde ai vrea să ai expoziții și de ce?
Paul Hitter: Următorul proiect sunt mai multe. În primul rînd, cel mai apropiat proiect, care se va întîmpla pe 4 noiembrie la galeria Elite Art, este să aduc această expoziție turcească la București. Cred că este un gest absolut necesar, pentru a închid povestea rotund. Un alt proiect ce va urma este o pictură monumentală despre Bătălia de la Conacul Otetelișanu, din timpul revoluției de la 1821. Am printre colecționarii mei pe stăpînul acestui conac, un descendent de-al lui Petrache Poenaru, un iubitor de artă ce încearcă să țină vie istoria familiei sale dar și să îmbogățească patrimoniul cultural al țării. În fine, am început să pictez o serie de lucrări inspirate din romanul Groapa de Eugen Barbu, un roman ce m-a marcat, un roman ce descrie o lume comună cu cea a subiectelor și temelor mele preferate. Unde aș vrea să am expoziții este cumva mai puțin important, căci este distanță mare uneori de la dorință la putirință. Plus că nu de fiecare dată lucrările se potrivesc cu locul. Vreau să călătoresc în continuare, deci după ce termin Groapa, s-ar putea să încep ceva legat de Arles, un oraș ce mă fascinează. Sau, poate că voi încerca o experiență într-un loc mai exotic și interzis, și voi încerca să pictez despre Rusia, acea Rusie de care suntem legați cultural vrem nu vrem. Îmi plac provocările.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
