Creștin-democrații germani: câștigătorii deja învinși ai alegerilor germane
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
10.04.2025
Un sentiment de panică a cuprins partidul conservator mainstream al Germaniei (CDU/CSU). Sondajele recente arată o scădere rapidă și fără precedent a cotelor de aprobare, poziționând partidul la aproximativ 24% – acum la egalitate cu – sau chiar sub – susținerea pentru AfD. „Niciodată un partid nu a pierdut atât de multă susținere populară între alegeri și formarea unui nou guvern”, a spus Hermann Blinkert, șeful institutului de cercetare INSA, conform The European Conservative.
Friedrich Merz, candidatul CDU la funcția de cancelar, a format o coaliție de guvernare cu social democrații. Între timp, aripa de tineret a partidului său (Junge Union) este într-o rebeliune deschisă. Conducerea lor afirmă răspicat: „Vrem ca Friedrich Merz să facă ceea ce noi – cei de la bază – l-am mandatat atunci când l-am susținut ca președintele partidului. Schimbarea politică trebuie să vină!” Tinerii conservatori care l-au susținut cândva pe Merz îl acuză acum că a pariat viitorul partidului, poate chiar punând în pericol însăși existența acestuia.
„CDU și CSU au primit o ultimă șansă mare odată cu alegerile federale din 2025”, se arată într-o petiție lansată de organizație. Semnatarii (în prezent sunt în jur de 2.600) se tem că compromisurile de anvergură ale lui Merz cu SPD, cum ar fi migrația, irosesc această ultimă oportunitate. Ei cer o consultare a membrilor înainte ca orice acord de coaliție să fie aprobat de conducerea partidului.
Furia lor este de înțeles. La câteva ore de la anunțarea rezultatelor alegerilor din februarie, Merz a răsturnat toate promisiunile sale electorale: de la promisiunea de a controla granițele până la angajamentul său de a nu crește datoria națională dincolo de „frâna datoriilor” constituțională a Germaniei.
Este dificil să supraevaluezi situația dificilă a CDU. Neîncrederea alegătorilor era profundă chiar înainte de alegerile din februarie, mulți identificând corect CDU drept cauza principală a celor mai presante probleme actuale ale Germaniei. Acest lucru explică de ce, în ciuda discreditării complete a fostului guvern SPD-Verzi-Liberal, partidul și-a asigurat doar 28,5% din voturi – al doilea cel mai prost rezultat din vreodată.
Într-adevăr, CDU, cea mai de succes creație politică postbelică a Germaniei, care a guvernat 52 din cei 75 de ani din 1949, și-a văzut sprijinul tradițional prăbușit de ani de zile. La fel ca și acum Merz, Angela Merkel (CDU), odată celebrată drept cel mai de succes politician al Germaniei, a avut nevoie de sprijinul SPD în trei din cele patru mandate ale ei.
Rezultatul slab al alegerilor din februarie, care îl forțează pe Merz să intre într-o coaliție nepopulară cu SPD (cel mai mare învins la alegeri), arată că presupusa memorie scurtă a alegătorilor s-a dovedit neadevărată. Alegătorii nu au uitat că, în timpul domniei de 16 ani a Angelei Merkel, granițele Germaniei au fost larg deschise, creând un număr de migrație care a copleșit atât de complet autoritățile locale încât s-a vorbit despre un stat care „și-a pierdut controlul”.
Acești alegători recunosc, de asemenea, că neglijarea periculoasă a infrastructurii Germaniei a început în acești ani lungi și năucitori, rezultând în cel puțin 5.000 de poduri declarate acum riscante. Și ei știu că epoca lui Merkel a lansat pivotul dezastruos al Germaniei către sursele regenerabile, alături de eliminarea treptată a energiei nucleare, ceea ce a dus la costurile electrice acum cele mai mari din UE, dacă nu din lume.
Este adevărat că Merz a dat impresia în timpul campaniei electorale că va rezista celor mai iraționale politici ale partidului său. Dar a făcut-o cu jumătate de inimă – retrăgându-se ori de câte ori s-a confruntat cu o opoziție puternică, în special din partea fracțiunii centriste pro-Merkel a partidului său.
CDU rămâne un partid divizat, cu cea mai mare parte a conducerii sale profund înrădăcinată în ideologia de stânga verde. Programul promite să pună capăt „politicii conduse de ideologie a fostului guvern”, dar include un angajament clar de a face Germania „neutră din punct de vedere climatic până în 2045”. Deoarece solicită și consolidarea UE, nu era de așteptat niciodată un nou impuls politic bazat pe preocupările alegătorilor – mai degrabă decât directivele de la Bruxelles.
Mulți dintre cei care doreau o reprezentare conservatoare autentică au părăsit partidul de mult. Într-adevăr, atunci când AfD a fost fondată în februarie 2013, era în esență o spin-off CDU, iar conducerea sa era formată aproape în întregime din membri dezamăgiți ai CDU.
Există motive legitime pentru care CDU/CSU refuză să formeze o coaliție cu AfD (inclusiv relativismul istoric tulburător al AfD). Dar graba cu care conducerea partidului s-a subordonat pozițiilor SPD pare o batjocură față de promisiunea preelectorală a lui Merz că va face ceea ce trebuie, indiferent cine o susține.
În loc să lucreze serios pentru a recâștiga alegătorii dezamăgiți el s-a alăturat celor care consideră populiștii și alegătorii lor drept cel mai mare pericol. El descrie coaliția cu SPD ca fiind fără alternativă, iar un eșec al negocierilor ca fiind exclus. Cu toate acestea, CDU a urmat deja de mult prea mult timp o politică a „fără alternative”. Bătălia asupra imigrației, culturii și structurii statului rămâne larg deschisă.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
