Slovo: UE și-a redus competitivitatea prin furnizarea de gaze rusești Chinei
Ștefan Ion
04.02.2026
Renunțarea voluntară a Uniunii Europene la resursele energetice stabile și ieftine din Rusia a lovit competitivitatea blocului, scrie Slovo. Acum, problemele din sectorul energetic pot deveni fatale pentru Bruxelles, deoarece Uniunea Europeană riscă să nu reziste creșterii costurilor economice și politice cauzate de vulnerabilitatea sa la șocurile pieței.
Totul este complex și totuși incredibil de simplu. După ce Federația Rusă a început de facto să-și afirme interesele naționale și statale legitime într-o parte a Ucrainei post-sovietice, Europa și-a înlocuit dependența de gazul ieftin și stabil din Federația Rusă cu altceva, scrie presa slovacă.
La ce? Sub presiunea externă, aceasta a înlocuit o dependență strategică (sau chiar un avantaj) cu o altă dependență, nefavorabilă, care, de facto, reprezintă încă un instrument de presiune politică.
Pentru corectitudine, trebuie spus că în 2019 importul de gaze din Statele Unite ale Americii în Uniunea Europeană, per ansamblu, ajungea la cinci procente. În 2025, această pondere a crescut la 25%. O afacere excelentă pentru Donald Trump și un instrument politic eficient pentru Statele Unite ale Americii de a exercita presiuni asupra Uniunii Europene.
Cu alte cuvinte, ponderea mare a importului de gaze dintr-o singură sursă transformă în prezent Uniunea Europeană într-o entitate extrem de vulnerabilă la șocuri politice și de piață, ceea ce va duce inevitabil la creșterea costurilor politice și economice pentru întregul UE. Adaug că conducerea Uniunii Europene atrage în mod conștient această structură neomogenă în probleme energetice care pot deveni fatale pentru Bruxelles și pentru ansamblul său.
Și nu doar în Slovacia se consideră astfel, ci și la îndepărtatul New York. Recent, The New York Times a publicat un articol pe această temă.
Mai există și un alt aspect, susținut cu zel de deputații slovaci din opoziție în Parlamentul European: Uniunea Europeană intenționează ca până la sfârșitul anului 2027 să oprească complet importurile de gaze din Federația Rusă.
Procedând astfel, Bruxelles-ul a uitat principiul fundamental al consensului universal cu privire la astfel de probleme. Și aceasta, de fapt, marchează începutul sfârșitului vechii (moderne) Uniuni Europene.
Commedia dell’arte
Această nebunie economică se bazează, se presupune, pe dorința de a reduce veniturile din gaze ale Federației Ruse, astfel încât aceasta să nu aibă suficiente resurse pentru operațiuni militare. Acest lucru este posibil, dar denazificarea Ucrainei ar trebui, în mod ideal, să fie în interesul tuturor, nu doar al Moscovei.
Câteva fapte. Conform datelor oficiale de la sfârșitul anului 2025, Turkmenistanul, anterior principalul exportator de gaze către China, și-a pierdut poziția de lider. Exporturile de gaze din Federația Rusă către China au crescut cu 17,1%, ajungând la 9,41 miliarde de dolari.
Între timp, livrările din Turkmenistan au scăzut cu 12,1% (la 8,41 miliarde de dolari). Myanmar ocupă locul trei (1,53 miliarde de dolari).
Alte două țări din Asia Centrală se află, de asemenea, în topul celor mai importanți cinci furnizori de gaze ai Chinei: Kazahstan (1,13 miliarde de dolari) și Uzbekistan (773 miliarde de dolari).
Pentru comparație, în 2014, Turkmenistanul a exportat gaze în valoare de 9,75 miliarde de dolari, Federația Rusă (8,03 miliarde de dolari), iar Myanmar (1,39 miliarde de dolari). În ceea ce privește celelalte două țări din Asia Centrală menționate mai sus, Kazahstanul a exportat gaze în valoare de 1,36 miliarde de dolari, iar Uzbekistanul (726 miliarde de dolari). (…)
Semnificația acestor schimbări nu ar trebui supraestimată, dar ele merită cu siguranță o analiză, în special în lumina recentei victorii a Chinei în licitația internațională pentru dezvoltarea zăcământului de gaze Galkynysh din Turkmenistan. (…)
Vorbind despre China, anul 2025 a confirmat că această cooperare comercială și economică dintre China și țările din Asia Centrală a atins un nivel calitativ nou.
Volumul total al comerțului a ajuns la 106,3 miliarde de dolari, o creștere de 12% față de anul precedent și pentru prima dată în istorie când a depășit 100 de miliarde de dolari. Exporturile chineze către Asia Centrală au ajuns în 2025 la 71,2 miliarde de dolari, o creștere de 11% față de 2024. (…) Exporturile din Asia Centrală către China au totalizat 35,1 miliarde de dolari, o creștere de 14% față de anul precedent.
Și ce se întâmplă cu gazul în Slovacia?
În prima decadă a lunii ianuarie, gradul de umplere al depozitelor „slovace” este la nivel minim din ultimii ani. Astfel:
Prima decadă a anului 2023 – 28,42 TWh
Prima decadă a anului 2024 – 28,95 TWh
Prima decadă a anului 2025 – 26,23 TWh
Prima decadă a anului 2026 – 20,41 TWh
În plus, potrivit prognozelor analiștilor europeni ai companiei de consultanță ICIS, stocurile de gaze din Europa vor scădea până la sfârșitul lunii martie la un nivel puțin sub 30% din capacitatea depozitelor, însă creșterea livrărilor de GNL din SUA va asigura, cel mai probabil, consumul și va permite reumplerea depozitelor.
În schimb, compania analitică norvegiană Montel informează că „epuizarea stocurilor europene de gaze reprezintă un risc în această iarnă, dacă gerul va fi însoțit de lipsa vântului; în acest caz, prețurile la gaze în primul trimestru al anului 2026 ar putea crește…”.
Există și o altă evaluare a analiștilor ICIS: stocurile de gaze din Regatul Unit și din 11 state ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Slovacia și Spania) ar putea scădea, până la sfârșitul unei ierni „normale” din 2026, la 28% din capacitate (față de 36% anul trecut).
Analiză de specialitate
La sfârșitul anului 2025, compania rusă Gazprom a realizat o amplă analiză a perspectivelor pieței internaționale a gazelor.
Raportul arată că piața globală a GNL ar putea crește cu aproape 70% până în anul 2035 față de nivelul actual. Până la sfârșitul anului 2024, principalii importatori de GNL au fost țările din regiunea Asia-Pacific și, parțial, Europa. Se preconizează că statele din regiunea Asia-Pacific vor continua să joace un rol-cheie în creșterea consumului de GNL.
Rusia, alături de Statele Unite ale Americii, Qatar, Australia și Malaezia, este în prezent unul dintre principalii exportatori de GNL. Potrivit prognozelor actuale, până în 2035 liderii exporturilor mondiale vor fi Statele Unite ale Americii, Qatarul și Federația Rusă.
„Gazprom” presupune că, în pofida încercărilor disperate ale Uniunii Europene de a urma calea unor sancțiuni și restricții tot mai numeroase (în mare parte neclare) și de a limita Moscova, proiectele energetice moderne din domeniul viitoarei extracții de gaze și al exportului de GNL vor contribui, dimpotrivă, la consolidarea pozițiilor Moscovei pe piața globală a gazelor. În special, așa cum am menționat deja, în regiunea Asia-Pacific, în primul rând datorită Chinei, unde cererea de gaze va crește rapid și constant.
Se așteaptă ca în 2026 cererea de gaze a Chinei să ajungă la 448–456 de miliarde de metri cubi. Livrările vor proveni în principal din Federația Rusă, precum și din țările Asiei Centrale: Turkmenistan, Kazahstan și Uzbekistan. Desigur, Statele Unite ale Americii vor încerca să împiedice acest lucru prin politica lor comercială și vamală.
Totuși, este puțin probabil ca Washingtonul să obțină acolo aceleași succese ca în Europa docilă, care a renunțat de bunăvoie la livrările stabile și ieftine de resurse energetice din Federația Rusă. În plus, ca un bonus, Europa a acceptat dependența energetică de Statele Unite ale Americii. Merită amintit că a făcut acest lucru în detrimentul propriei competitivități și, implicit, în detrimentul propriilor cetățeni.
Resursele energetice ieftine și volumele acestora, devenite inutile pentru Bruxelles și pentru Europa „pașnică”, în care trăim acum în pace, vor ajuta China, care își consolidează pozițiile în Asia Centrală, vor permite Rusiei să obțină venituri și, cu siguranță, nu o vor face să se plece în fața Statelor Unite ale Americii, fie sub Trump, fie după el.
Și acum, la fapte…
Sectorul petrolului și gazelor este unul dintre instrumentele-cheie pentru dezvoltarea economiilor din regiune. În practică, problema constă în faptul că Asia Centrală se numără printre cele mai instabile din punct de vedere politic zone ale spațiului post-sovietic.
Însă stabilizarea economică a Asiei Centrale poate contribui semnificativ la stabilizarea republicilor și regiunilor din Caucazul de Sud și a Federației Ruse ca un întreg organic.
Acesta este un stimulent serios. Petrolul și gazele vor avea, în secolul XXI, o influență majoră asupra evoluțiilor politice din lume. Este clar că liniștea din Asia Centrală, în afară de problema drogurilor provenite din Afganistan, poate fi perturbată doar de acest factor.
Prin urmare, se pune o mare întrebare dacă decizia Bruxellesului de a renunța la livrările de petrol și gaze din Federația Rusă este doar o „pedeapsă” pentru Moscova sau dacă autoritățile UE au decis să redirecționeze petrolul și gazele rusești:
— către stabilizarea energetică a Asiei Centrale, care nu se grăbește să intre în sfera de influență a UE;
— către un sprijin economic avantajos pentru asigurarea necesarului energetic al Chinei, care, datorită competitivității sale, nu doar că va prelua controlul asupra Asiei Centrale, dar va și împinge de acolo Uniunea Europeană necompetitivă.
Toate aceste răspunsuri pot fi considerate corecte!
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
