Presa de la Paris, despre președinția lui Macron: cenușă, ruine și lacrimi
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
09.03.2026
Al doilea mandat al lui Emmanuel Macron pare să se prelungească într-o atmosferă de cimitir, comentează un editorial publicat de Boulevard Voltaire. Totul pare o încercare fără sfârșit. În mijlocul dezlănțuirii războiului în Orientul Mijlociu, vocea Franței este practic inaudibilă, chiar dacă există acorduri militare cu anumite emirate din Golf și, în principiu, se mențin legături speciale cu Libanul care datează din timpul cruciadelor. Dar, în realitate, Franța nu mai are nicio greutate diplomatică.
Având în vedere că singura inițiativă recentă luată de Jean-Noël Barrot, șeful diplomației franceze, a fost să-l convoace pe ambasadorul SUA la Quai d’Orsay pentru a cere explicații pentru emoția manifestată în timpul uciderii tânărului Quentin Deranque, care a fost lovit în cap, se poate evalua adâncimea neglijenței în care s-a afundat diplomația franceză. Trebuie menționat că ambasadorul în cauză nu a binevoit să răspundă la această convocare grotescă. Acest lucru spune multe despre nivelul de stimă pe care Statele Unite îl au pentru Franța lui Macron. Cu doar câteva zile mai devreme, președintele considerase de cuviință să o confrunte grosolan pe dna Meloni, deoarece aceasta își exprimase și ea compasiunea și indignarea față de crima comisă la Lyon. Reacția vulgară și batjocoritoare a președintelui dezvăluie adevărata natură a bărbatului.
Pe de altă parte, exista o urgență absolută pentru „armăsarul” francez ajuns președinte: să adopte o ultimă lege transgresivă, cea privind eutanasia. O veche bătălie a lojelor masonice, întruchipată de mult timp de Henri Caillavet, membru al Marelui Orient, și preluată de „centristul” Olivier Falorni. Nereușind să servească Franța, Macron îi va fi servit pe cei care l-au adus la putere.
Această propunere de lege întoarce spatele adevăratei umanități, aceea a dezvoltării majore a îngrijirilor paliative. Este adevărat că este mai economic să eutanasiezi. Și întotdeauna auzim aceeași mică melodie de falsă umanitate.
În 1920, a fost publicată în Germania o broșură intitulată „Liberalizarea distrugerii vieților care nu merită trăite”. Cei doi autori, un jurist, profesorul Karl Binding, și un psihiatru, Alfred Hoche, au aderat la darwinismul social. Eminentul jurist a scris: „Acest lucru nu trebuie înțeles ca un adevărat drept la moarte; este o cerere de a fi eliberat de o viață insuportabilă.”
˝Există ființe umane vii pentru care moartea este o eliberare, așa cum este pentru societate și Stat, astfel eliberate de o povară inutilă.”, continuă cartea. Republicată în 1922, lucrarea s-a bucurat de un succes considerabil în anii care au urmat: epoca nazismului.
Dar revenind în epoca macronismului, proiectul de lege, pentru a-i sublinia și mai mult implicațiile, a stabilit o „infracțiune de obstrucționare” care se pedepsește cu până la doi ani de închisoare și o amendă de 30.000 de euro. Aceasta este ceea ce legiuitorii numesc libertatea conștiinței sub controlul închisorii, fără îndoială.
Cât despre perioada de „răsfoire”, aceasta este de două zile. Conform Legii Scrivener, este de opt zile pentru credit și paisprezece zile pentru contractele de credit de consum. Este adevărat, este vorba doar de o viață umană. Dar nu vă luați în glumă când vine vorba de un televizor cu ecran plat.
Ce va rămâne din președinția nocivului Macron? O Franță slăbită pe scena internațională, dacă nu chiar ridiculizată. O Franță sărăcită al cărei venit net pe cap de locuitor a scăzut sub media Uniunii Europene. O Franță sfâșiată de violența politică, în care un tânăr poate fi lovit cu piciorul până la moarte în stradă, cu complicitatea personalului parlamentar. O Franță care va fi depășit orice linie a transgresiunii morale relativizând respectul cuvenit vieții umane, mergând chiar până la a consacra acest relativism în Constituție. Acest bilanț nu este doar calamitos, ci este îngrozitor. Macron a fost un adevărat revoluționar. Revoluția nu face niciodată să avanseze lucrurile. Le dă înapoi, așa cum indică etimologia. Cu el, am revenit la o stare antropologică inferioară. Un salt uriaș spre barbarie.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
