
Daniel George
05.03.2025
„Mi-am târât prin această lume / Rușinea de a fi fost și durerea de a nu mai fi / Sub borul pălăriei, de câte ori acoperit / Nu mi-am putut reține o lacrimă ce mi-a venit în ochi”. Sunt versurile unui tango intitulat „La vale”. Aceste versuri se potrivesc ca o mănușă situației actuale din Ucraina, scrie jurnalistul chilian Pablo Jofré Leal în site-ul Rebelion.org.
Ucraina se duce inevitabil la vale. Visând la un timp care nu mai este, care nu se va întoarce și la o conducere politică și militară, sub strigătele neputincioase ale celor învinși. Toate acestea, sub politica dusă de SUA și Europa, care au încercat să obțină, printr-un plan pe cât de ambițios, pe atât de steril, înfrângerea Federației Ruse. O îndelungată operațiune politică de maximă presiune, generat încă din momentul desființării fostei URSS.
Și, într-un context mai specific, folosirea în sine a Ucrainei în procesul cunoscut sub numele de Euromaidan, pentru a crește, începând din februarie 2014, pasiunile și ambițiile castei politice și militare ucrainene pronaziste de a intra în NATO UE. Astăzi, putem doar să vedem că Ucraina a fost mai mult un miel dus la sacrificare în confruntarea celor două mari puteri cu Moscova.
Cântecul de sirenă, alimentat de banii Europei și SUA, al aducerii Ucrainei în NATO se estompează. În cadrul unei reuniuni a cabinetului de miercuri, 26 februarie, președintele american Donald Trump a spus: „Ucraina în NATO – putem uita. Cred că acesta este, probabil, motivul pentru care totul a început”.
Trump a reafirmat astfel discursul permanent al Moscovei, conform căruia politica NATO de încercuire a Rusiei cu baze militare și încercarea de a atrage acea organizație destabilizatoare în spațiul desemnat de guvernul rus ca imposibil de traversat, este ceea ce a generat operațiunea militară specială din 2022, împreună cu apărarea hotărâtă a populației rusofone din Donbas.
O zi neagră pentru Kiev, ziua când Trump a subliniat că țara sa nu va oferi garanții semnificative de securitate, care trebuie să vină din țările europene. Cuvinte care provoacă, zi de zi, consternarea liderilor politici și militari europeni. Aceștia notează că Europa este pur și simplu curtea actuală a Washingtonului. Piață pentru resursele lor energetice, industria de armament, și totodată partener în orice destabilizare, agresiune și invazie pentru care au nevoie de oameni de scos în față.
Ucraina pierde în fiecare zi. Nu numai în războiul la care ucrainenii au fost duși ca oile la măcel. Nu numai că suferă de pe urma jefuirii terenurilor agricole de către transnaționalele americane. Nu numai că acceptă jefuirea resurselor sale minerale, toate acestea conducând la declinul unei țări independente. Societatea ucraineană se confruntă cu pierderea viitorului, a suveranității și a autodeterminarii. Regimul de la Kiev nu este doar un regim subordonat, ci va trebui și să renunțe la provinciile sale vestice atunci când vecinul său polonez o va cere. Ucraina nu mai este o țară independentă, este acum o filială a Uniunii Europene și a NATO, și mai presus de toate un sclav, o țară aflată sub condiția servilității față de Statele Unite.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com