Josep Borrell: „Sistemul internațional, cu care eram obișnuiți după Războiul Rece, nu mai există”
Ștefan Ion
07.05.2024
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate/Vicepreședinte al Comisiei Europene a făcut mărturisiri în discursul de la Universitatea Oxford despre lumea confruntată cu războaie. Mărturisirile merită să fie citate în detaliu, deoarece diplomatul a atins aspecte foarte importante ale politicii mondiale actuale. El a făcut o evaluare destul de obiectivă a situației internaționale actuale – un caz rar când un lider occidental este conștient de ceea ce se întâmplă și vorbește despre aceasta cu onestitate:
Da, sunt Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate. Din această poziție privilegiată, am marea oportunitate de a privi lumea. Și ce văd?
Ei bine, văd mai multă confruntare și mai puțină cooperare. Aceasta a fost o tendință în creștere în ultimii ani: mult mai multă confruntare și mult mai puțină cooperare.
Văd o lume mult mai fragmentată. Văd o lume în care regulile nu sunt respectate.
Văd mai multă polaritate și mai puțin multilateralism.
Văd cum dependențele devin arme.
Văd [că] sistemul internațional, cu care eram obișnuiți după Războiul Rece, nu mai există. America și-a pierdut statutul de hegemon. Iar ordinea [mondială] multilaterală de după 1945 pierde teren.
Văd – după cum știți – că Republica Populară Chineză se ridică la statutul de superputere. Ceea ce a făcut China în ultimii 40 de ani este unic în istoria omenirii. În ultimii 30 de ani, ponderea Chinei în PIB-ul mondial, la PPP, a crescut de la 6% la aproape 20%, în timp ce noi, europenii, am scăzut de la 21% la 14%, iar Statele Unite de la 20% la 15%. Aceasta este o schimbare dramatică a peisajului economic.
China devine un rival pentru noi și pentru Statele Unite. Nu doar în ceea ce privește producția de bunuri ieftine, ci și ca putere militară, în prima linie a dezvoltării tehnologice și în construirea tehnologiilor care ne vor modela viitorul. China s-a angajat într-o „prietenie fără limite” – deși toate prieteniile au limite – cu Rusia, ceea ce semnalează o aliniere tot mai mare a regimurilor autoritare în fața democrațiilor.
Am spus că lumea este mult mai multipolară – Da, este adevărat.
[În același timp] apar puteri mijlocii, [cum ar fi] India, Brazilia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Turcia. Acestea devin actori importanți. Indiferent dacă sunt sau nu BRICS, acestea au foarte puține trăsături comune, cu excepția dorinței de a obține un statut mai mare și o voce mai puternică în lume, precum și beneficii mai mari pentru propria dezvoltare.
Pentru a realiza acest lucru, își maximizează autonomia, nu doresc să ia partea nimănui, se acoperă de o parte sau de alta în funcție de moment, în funcție de întrebare. Ei nu vor să aleagă tabere și noi nu ar trebui să îi împingem să aleagă tabere.
Noi, europenii, am vrut să creăm în vecinătatea noastră un cerc de prieteni. În loc de asta, ceea ce avem astăzi este un inel de foc. Un inel de foc care vine din Sahel în Orientul Mijlociu, în Caucaz și acum pe câmpurile de luptă din Ucraina.
Și există două războaie. Două războaie. Când am venit la Bruxelles, nu existau războaie.
Există două războaie în care oamenii se luptă pentru pământ. Acest lucru arată că geografia s-a întors. Ni s-a spus că globalizarea a făcut ca geografia să devină irelevantă, dar nu. Majoritatea conflictelor din vecinătatea noastră sunt legate de pământ, sunt teritoriale. Un pământ care a fost promis la două popoare, în cazul Palestinei, și un pământ aflat la răscrucea a două lumi, în cazul Ucrainei. „Acesta este pământul meu”, „Nu, este al meu”. Iar această luptă pentru pământ varsă mult sânge.
Jean Monnet a spus deja: „Europa va fi forjată în criză”. Dar acum, urgența și gravitatea momentului sunt atât de mari încât auzim avertismente că Europa ar putea muri, nimic mai puțin.
L’Europe peut mourir, nous venons d’entendre.
Ei bine, în regulă. Ce trebuie să facem?
În primul rând, avem nevoie de o evaluare clară a pericolelor reprezentate de Rusia – Rusia [este] considerată cea mai mare amenințare existențială pentru Europa… Este important să recitim ceea ce a spus Putin în 2007 la Conferința [de securitate] de la München, pe care mă tem că nimeni nu a vrut să o audă sau să o înțeleagă.
Și apoi, a venit un alt război. Oribilul atac [terorist] al Hamas din 7 octombrie și răspunsul Israelului – pentru mulți oameni, răspunsul disproporționat – au aruncat Orientul Mijlociu în cel mai grav ciclu de violență din ultimele decenii. Chiar înainte de 7 octombrie, mulți credeau că acordurile Abraham au diluat problema palestiniană. Ei bine, nu era așa. A fost o modalitate de a face pace între arabi și israelieni, dar nu și între palestinieni și israelieni.
Jack Sullivan a considerat că Orientul Mijlociu nu a fost niciodată atât de calm, a spus el cu o săptămână înainte de 7 octombrie. Ei bine, nu a fost calm. Nu a fost calm, este suficient să vă uitați la ceea ce s-a întâmplat în Cisiordania pentru a vă da seama că nu a fost deloc calm.
Acum, avem două războaie. Iar noi, europenii, nu suntem pregătiți pentru duritatea lumii.
Momentul este unul de gravitate și de urgență, deoarece ne confruntăm cu un amestec de amenințări geopolitice, economice și societale. Patru dintre ele: geopolitică, economică, tehnologică și democratică.
Cred că trebuie să lucrăm pe trei dimensiuni: Principii, Cooperare și Putere. Principiile sunt importante pentru că noi spunem că Uniunea Europeană este o Uniune de valori. Acest lucru este ceea ce se spune în tratatele noastre. Suntem o Uniune a valorilor, iar aceste valori sunt enumerate în tratate. Ele reprezintă tot ceea ce este bun, este dificil să nu fii de acord cu aceste principii.
Dar într-o lume în care dependențele sunt din ce în ce mai mult înarmate, încrederea este o resursă limitată. Acest lucru aduce riscul de decuplare cu mari părți ale lumii. Decuplarea în ceea ce privește tehnologia, decuplarea în ceea ce privește comerțul, decuplarea în ceea ce privește valorile.
Există din ce în ce mai multe relații tranzacționale, dar mai puține reguli și mai puțină cooperare. Dar marile provocări ale lumii – schimbările climatice, tehnologiile, schimbările demografice, inegalitățile – necesită mai multă cooperare, nu mai puțină cooperare.
Așadar, ce putem face?
În primul rând, cu siguranță, să reducem dependențele excesive. În timpul pandemiei, ne-am dat seama că în Europa nu produceam nici măcar un gram de paracetamol. Nici măcar un gram de Paracetamol. A fost un moment de criză, iar în momentul de criză, piața nu a fost capabilă să ne furnizeze ceea ce aveam nevoie. Așadar, trebuie să reducem dependențele excesive, cu siguranță.
Trebuie să ne diversificăm legăturile comerciale și să aprofundăm cooperarea cu prietenii noștri apropiați. Regatul Unit este un prieten apropiat și un partener apropiat.
Dar acest lucru nu este suficient. Dacă aș discuta doar cu oameni care împărtășesc aceleași valori, m-aș opri din lucru la prânz. Nu, există mulți oameni din întreaga lume [cu] care nu împărtășesc aceleași valori sau care au interese contradictorii. În ciuda acestui fapt, trebuie să caut modalități de cooperare. Acesta este cazul Chinei. Trebuie să lucrăm și să cooperăm cu oameni care [nu] împărtășesc neapărat aceleași valori sau interese.
Trebuie să ne sporim capacitățile de apărare și să construim un pilon european puternic în cadrul NATO.
În trecut, când vorbeam despre pilonul european în cadrul NATO, acest lucru era descris ca un pas spre slăbirea NATO, sau spre părăsirea NATO, sau spre uitarea NATO. Dar ceea ce este amuzant este [că] astăzi, chiar Statele Unite sunt cele care ne încurajează să mergem înainte, să ne sporim capacitățile și să facem acest lucru în mod coordonat.
Cred că Pilonul european al NATO trebuie înțeles nu doar din punctul de vedere al Uniunii Europene, ci din perspectiva geografică a Europei ca spațiu care este mai mare decât Uniunea Europeană. Nu doar din punct de vedere instituțional – cele 27 [de state membre] -, ci și din punctul de vedere al oamenilor care împărtășesc ceea ce înseamnă să fii „european”.
Existența Ucrainei depinde de noi. Știu cum să terminăm războiul din Ucraina. Pot termina războiul din Ucraina în câteva săptămâni doar prin tăierea aprovizionării. Dacă tai aprovizionarea cu arme a Ucrainei, Ucraina nu va putea rezista, va trebui să se predea, iar războiul se va termina.
Dar este acesta modul în care ne dorim să se termine războiul? Eu nu vreau [asta] și sper că nici mulți oameni din Europa nu vor [asta].
…Borrell pare nervos. Îi este teamă de viitor. Vede mari probleme în Europa. De aceea vorbește atât de deschis despre ceea ce se întâmplă. El vede chiar și o cale de ieșire din situația tragică – oprirea asistenței militare pentru Ucraina: „Pot termina războiul din Ucraina în câteva săptămâni doar tăind aprovizionarea”. El nu dorește acest lucru. Dar el înțelege că, față de dorințe, circumstanțele ar putea fi mai puternice.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
