Made in Europe? Comisia Europeană încearcă să relanseze industria din UE
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
10.03.2026
Comisia Europeană dorește să împingă mai multă producție înapoi în Europa prin legarea subvențiilor și a contractelor publice de produsele fabricate în interiorul UE, în cadrul propus „Fabricat în Europa”, transmite The European Conservative.
Prezentat miercuri ca parte a Legii Acceleratorului Industrial (IAA), planul răspunde preocupărilor tot mai mari că Europa pierde capacitate de producție în fața concurenților precum China și Statele Unite și devine din ce în ce mai dependentă de lanțurile de aprovizionare străine.
În esență, propunerea ar atașa cerințe de conținut local achizițiilor publice și subvențiilor în sectoare strategice, inclusiv oțel, aluminiu, ciment, vehicule electrice și tehnologii regenerabile.
Companiile care doresc să acceseze fonduri UE ar trebui să demonstreze că o anumită parte din producția sau componentele lor este fabricată în interiorul Uniunii Europene – sau într-un grup limitat de țări strâns aliniate.
Bruxelles-ul dorește ca producția să reprezinte 20% din PIB-ul UE până în 2035, față de aproximativ 14% în prezent. Factorii de decizie politică susțin că, fără o intervenție specifică, Europa riscă o dezindustrializare suplimentară, pe măsură ce concurența geopolitică se intensifică.
Cum ar funcționa sistemul?
Conform proiectului de lege, vehiculele electrice ar putea avea nevoie ca aproximativ 70% din valoarea componentelor lor – excluzând celulele bateriei – să fie produse în UE pentru a se califica pentru subvenții publice.
De asemenea, în anumite sectoare ar fi necesare cote minime de materiale cu emisii reduse de carbon produse în UE, cum ar fi oțelul verde, deși unele dintre pragurile propuse inițial par să fi fost reduse în timpul negocierilor.
Legea ar introduce, de asemenea, o verificare mai strictă a investițiilor străine mari în industrii emergente, cum ar fi bateriile și producția de vehicule electrice. Investitorii din țările care domină capacitatea de producție globală s-ar putea confrunta cu condiții, inclusiv limite privind participațiile la proprietate, cerințe de angajare a lucrătorilor din UE și obligații de transfer de know-how tehnologic către partenerii europeni.
Comisia afirmă că aceste măsuri reprezintă un răspuns pragmatic la realitățile globale. Statele Unite au legat subvențiile de producția internă în temeiul Legii de reducere a inflației, în timp ce China a sprijinit mult timp industriile cheie prin intermediul politicii industriale susținute de stat. Bruxelles-ul susține că banii contribuabililor europeni ar trebui să consolideze capacitatea internă, mai degrabă decât să subvenționeze supraproducția străină.
De ce există rezistență?
În ciuda acestor argumente, propunerea a generat rezistență pe mai multe fronturi.
În cadrul UE, statele membre sunt divizate. Franța a susținut o abordare mai protecționistă, insistând că sunt necesare mandate locale puternice pentru a păstra industria europeană. Germania, în schimb, este mai precaută. Economia sa orientată spre export – în special sectorul auto – se bazează în mare măsură pe accesul la piețele externe, inclusiv China. Berlinul se teme că regulile stricte privind conținutul local ar putea provoca represalii și escalada tensiunile comerciale.
Beijingul a răspuns deja cu fermitate la tarifele UE pentru vehiculele electrice fabricate în China. Măsurile suplimentare considerate protecționiste ar putea declanșa contramăsuri care afectează exporturile europene.
Există, de asemenea, un dezacord cu privire la cât de restrâns ar trebui definit „european”. Unele țări favorizează limitarea eligibilității la UE și Spațiul Economic European. Altele susțin includerea unor parteneri precum Marea Britanie sau Turcia, ale căror sectoare de producție sunt profund integrate cu lanțurile de aprovizionare ale UE. Excluderea acestora ar putea perturba rețelele de producție existente și ar descuraja investițiile.
Participanții din industrie sunt la fel de împărțiți. Unii furnizori europeni susțin că conținutul local obligatoriu este esențial pentru a preveni relocarea fabricilor în jurisdicții cu costuri mai mici. Aceștia avertizează că, fără intervenție, Europa ar putea pierde capacitate suplimentară în sectoare critice pentru tranziția verde.
Cu toate acestea, producătorii multinaționali subliniază că lanțurile de aprovizionare globale sunt extrem de complexe. A stabili exact cât dintr-un produs este „european” este complex, iar pragurile rigide pot crește costurile sau pot reduce flexibilitatea. Unele grupuri de afaceri susțin, de asemenea, că UE dispune deja de instrumente de apărare comercială pentru a contracara subvențiile neloiale, fără a introduce mandate explicite de producție locală.
Propunerea va fi acum negociată de Parlamentul European și de statele membre, unde sunt probabile modificări semnificative. Rezultatul final va determina dacă „Fabricat în Europa” devine un nou pilon al politicii industriale europene – sau un punct de criză în relațiile Europei cu partenerii săi comerciali.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
