Sachs: Există practic un singur partid Deep State, și acesta este partidul lui Cheney, Harris, Biden, Victoria Nuland
Daniel George
04.11.2024
Două dintre cele mai provocatoare voci din politica externă americană, John Mearsheimer de la Universitatea din Chicago și Jeffrey Sachs de la Universitatea Columbia, s-au alăturat gazdelor podcastului „All-In” pentru o discuție amplă privind dinamica sferelor de putere globală.
Discuția a fost redată de site-ul Scraps From The Loft.
Conversația a aruncat o privire necruțătoare asupra rolului așa-numitului „Deep State” (Statul Profund), expunând modurile în care cele două partide politice majore, Republican și Democrat, sunt complice la proiecția puterii SUA pe tot globul, în ciuda aparențelor.
De la implicarea SUA în Ucraina până la implicațiile pe termen lung ale ascensiunii Chinei, acești titani intelectuali nu au explicat doar mecanismele hegemoniei americane, ci au pus sub semnul întrebării sustenabilitatea acesteia într-o epocă în care războiul nuclear se profilează la orizont.
Întrebarea cheie rămasă în aer a fost dacă America și lumea se pot elibera de acest ciclu autodistructiv sau dacă toți suntem inevitabil prinși în ceea ce Mearsheimer a numit „tragedia politicii marii puteri”.
Sachs: Există practic un singur partid Deep State, și acesta este partidul lui Cheney, Harris, Biden, Victoria Nuland. Nuland este cea mai proeminentă figură din acest punct de vedere, pentru că a lucrat în toate administrațiile, în ultimii 30 de ani. A fost în administrația Clinton, distrugând politicile noastre față de Rusia în anii 1990. A fost în administrația Bush – Cheney, distrugând politicile noastre față de extinderea NATO. A fost în administrația Obama ca purtătoare de cuvânt a lui Hillary Clinton, apoi a făcut o lovitură de stat în Ucraina în februarie 2014. Nu a fost o mișcare prea fericită – practic a început un război. Apoi a fost subsecretarul de stat al lui Biden. Aceasta este realitatea, de ambele părți. Este o mizerie colosală.
Mearsheimer: Când vorbim despre Deep State, vorbim despre statul administrativ. Este foarte important să înțelegem că, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, având în vedere evoluțiile din economia americană, era imperativ să dezvoltăm – și acest lucru a fost valabil pentru toate țările occidentale – un stat central foarte puternic care ar putea conduce țara. De-a lungul timpului, acel stat a crescut în putere și, de la al Doilea Război Mondial, Statele Unite, după cum știți cu toții, au fost implicate în toate colțurile lumii, ducând războaie aici, acolo și peste tot. Pentru a face acest lucru, a fost nevoie de un stat administrativ foarte puternic, care poate ajuta la gestionarea politicii externe. Dar în acest proces, au fost primiți toți acești birocrați de nivel înalt, de nivel mediu și de nivel scăzut, care au primit poziții solide în Pentagon, Departamentul de Stat, comunitatea de informații. Și au ajuns să aibă un interes personal în a urma o anumită politică externă. Politica externă specială pe care le place ei să o urmeze este cea pe care o promovează democrații și republicanii.
Sachs: Există o politică externă profund înrădăcinată, în vigoare de zeci de ani. Am putut urmăresc demult aceste probleme, pentru că am fost consilier al lui Gorbaciov și al lui Elțin și am observat fenomenul de mai mult imp, deși nu l-am înțeles pe deplin decât în retrospectivă. Dar această politică a fost aplicată în mare parte destul de constant timp de 30 de ani și nu mai contează cu adevărat dacă la putere a fost Bush Senior, Clinton, Bush Jr., Obama sau Trump. Pentru a interpreta politica externă americană, trebuie să observăm că această politică urmărește maximizarea puterii. Cred că aceasta este o descriere foarte bună a politicii externe americane: intenția ca SUA să fie un hegemon global. Fiecare decizie pe care am văzut-o în ultimii 30 de ani înclină întotdeauna în aceeași direcție – puterea, ca obiectiv central.
Mearsheimer: De asemenea, este foarte important să înțelegem că Statele Unite constituie o țară fundamental liberală și noi americanii, considerăm că avem dreptul, responsabilitatea și puterea de a colinda toată lumea și de a reface lumea după imaginea Americii. Majoritatea oamenilor din cadrul politicii externe – republicani și democrați – cred asta, și asta a motivat în mare parte politica noastră externă, după încheierea Războiului Rece. Amintiți-vă, când s-a încheiat Războiul Rece, nu mai aveam nicio mare putere rivală. Deci, ce vom face cu toată această putere pe care o avem? Ceea ce am decis să facem a fost să ieșim în lume și să refacem lumea după propria noastră imagine.
Sachs: Cred profund că singura amenințare pentru Statele Unite, având în vedere oceanele, dimensiunea noastră și armata noastră, este războiul nuclear. Cred profund că suntem aproape de un război nuclear, pentru că avem o mentalitate care ne conduce în această direcție. Avem mentalitatea că totul este o provocare pentru supraviețuire și că escaladarea este, prin urmare, întotdeauna abordarea corectă. Părerea mea este că un pic de prudență ar putea salva întreaga planetă. De ce nu-mi place ce se întâmplă în Ucraina – pentru că nu văd niciun motiv în lume ca NATO să fie la granița Rusiei cu Ucraina… Acum suntem într-un război direct cu Rusia. Nu un război proxy – un război direct. Rusia are 6.000 de focoase nucleare. Nu mă pot gândi la ceva mai prostesc de atât, în afară de faptul că am văzut, pas cu pas, cum am intrat în această mizerie. Am crezut că trebuie să ne amestecăm până la punctul de a include în NATO Georgia, Caucaz și Ucraina. Nu puteam lăsa lucrurile să meargă de la sine – a trebuit să ne amestecăm pentru că nu ne-am putut lăsa suficient de bine singuri. Dacă facem același lucru cu China, va fi un război. Dar nu va fi ca la fel ca Războiul Crimeei, Primul Război Mondial sau Al Doilea Război Mondial. Ne aflăm într-o altă epocă.
Mearsheimer: Suntem în ceea ce îmi place să numesc o „cușcă de fier”. Acesta este modul în care funcționează politica internațională. Acum ne aflăm într-un sistem anarhic, în care nu poți fi niciodată sigur că un stat cu adevărat puternic nu va veni după tine, și nu îți va provoca un secol de umilire națională. Deci, faci tot posibilul pentru a evita asta încercând să câștigi putere în detrimentul unei alte puteri. Asta duce la tot felul de necazuri.
Poate fi evitat războiul? Îmi place să fac diferența între competiția de securitate – care cred că este inevitabilă – și război, în care competiția de securitate evoluează în război. Cred că războiul poate fi evitat și, din fericire, am avut succes în acest sens în timpul Războiului Rece. Sperăm că acesta va fi cazul în competiția dintre SUA și China, care va merge mai departe. Pot garanta asta? Nu. Mă deranjează foarte mult asta? Da. Dar din nou, acesta este doar un aspect tragic al lumii.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
