Alegeri în UE: Ce este suveranismul? Dar conservatorismul?
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
22.04.2024
Se vorbește mult de un ”val” favorabil electoral pentru partidele eurosceptice din Uniunea Europeană și din România. Există chiar posibilitatea ca unele din aceste partide să câștige decisiv alegerile din țările lor, forțând astfel schimbări importante la nivelul întregii Uniuni Europene.
Cu toate acestea, deși la stânga și la dreapta se vorbește despre aceste partide, este greu să vezi ”firul roșu”, vreo unitate ideologică sau de discurs reală a acestor partide sau chiar un plan comun pentru Europa.
Concepte precum ”suveranism”, ”conservatorism”, ”populism”, ”extremă dreapta” (eticheta folosită, evident, de adversari), încearcă să acopere o realitate mult mai complexă ideologic. La fel, ele lasă iluzia unei unități a mișcărilor politice de acest tip, unități ce le-ar obliga, cumva, la o colaborare.
Conceptul de „suveranism” pornește de la premisa că aceste partide doresc restaurarea suveranității țărilor lor în raport cu birocrația centralizată de la Bruxelles, a Uniunii Europene. Însă aici apar deosebirile: această restaurare poate fi parțială (prin reducerea atribuțiilor instituțiilor UE) sau poate fi totală, prin regândirea UE ca o uniune a statelor suverane (și dispariția oricărei birocrații executive comunitare), sau prin renunțarea definitivă la ideea de Uniune Europeană.
Ca atare, deși spunem ”suveranist”, putem înțelege nuanțe foarte importante, care să separe, uneori radical, suveraniștii între ei.
Conceptul de ”conservatorism” este și el destul de greu de folosit pentru că fiecare partid ce este catalogat astfel își înțelege în felul său conservatorismul. Conservatorismul polonez este unul alimentat de catolicismul tradițional. Conservatorismul maghiar este ”altoit” pe naționalismul maghiar.
În același timp, este greu să pui eticheta de ”conservator” pe partidul condus de Marine Le Pen, ”Rassemblement national”, foarte loial liberalismului clasic, secularist, de descendență revoluționară franceză.
De asemenea sunt multe partide conservatoare ”mainstream”, cum este cazul creștin-democraților bavarezi (CSU), aliații tradiționali ai creștin-democraților germani.
În România lucrurile sunt și mai complicate de natura ”caragialiană” a politicii românești. Astfel, am putut asista la protestele ferme ale politicienilor români ce se pretind a fi ”suveraniști” că România nu este primită în zona Schengen, deși aderarea țării la Schengen presupune o cedare consistentă de suveranitate.
La fel, tăcerea conservatorilor români față de politicile ultraprogresiste și de susținerea explicită a ideologiilor progresiste de către guverne ale „partenerilor strategici” indică de asemenea un ”specific românesc” al mesajelor conservatoare.
De aceea este foarte puțin probabil ca, în ciuda valului electoral favorabil, ceea ce numim ”mișcare suveranistă” să nu reușească să facă schimbări importante la nivelul Uniunii Europene.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
